Cât prețuiește omul despre care se spune: e bogat, dar nu are inimă? Oare își va duce bogăția în cealaltă lume și o va dărui Celui a cărui vistierie sunt pământul și cerul, și soarele și stelele, și toate împărățiile știute și neștiute?

Sau ce-i ajută omului puterea și frumusețea cea trupească? Oare nu întâlnim zilnic pe cei ce în tinerețe erau puternici și frumoși, iar acum, gârboviți și trași, se sprijină ori în baston, ori de mâna cuiva?

Fericiți sunt cei ce din tinerețe nu s-au îndrăgostit de nicio frumusețe trecătoare și muritoare, ci de Ziditorul lor, a Cărui putere nu slăbește și a cărui frumusețe nu piere! La dragostea lor, Dumnezeu va răspunde cu dragoste însutită, și inima lor Dumnezeu o va rândui lângă inima Sa.

(Sfântul Nicolae Velimirovici, Inima în marele post, Editura Predania, București, 2010, p. 8)