Pentru aceea, iubitorul de oameni Dumnezeu, a tocmit să fie în lume şi oameni buni şi oameni răi, ca celor vicleni să li se taie răutatea, iar celor buni să li se arate bunătatea şi aşa se vor folosi şi cei leneşi prin unirea tuturor celor nevoitori şi buni.

Că în ce chip se învrednicesc cei buni cu îndoită cinste de la Dumnezeu şi nu le strică cei răi nimic, aşa şi cei vicleni şi răi au muncă îndoită căci ar fi putut să se facă şi ei buni, şi nu numai că nu s-au făcut şi ei buni, ci au învăţat şi pe alţii răutatea lor şi pe cei buni toţi îi laudă şi se miră de bunătatea lor tocmai şi cei răi şi vicleni, pentru că zice: ştie vrăjmaşul a lăuda fapta cea bună, aşa şi cei răi nu-s urâţi numai celor buni, ci şi celor răi.

Mulţi se miră de oamenii cei vicleni că sunt isteţi a face răutatea şi a păgubi pe alţii, dar acei ce fac strâmbătate altora împotriva lor ascut cuţitul şi când se înjunghie pe sine îi pare că face răutate altuia.

(Din vol. Mărgăritarele Sfântului Ioan Gură de Aur, p. 96)