Ecaterina Ș. Cantacuzino s-a născut în anul 1873, ca un ultim vlăstar al familiei Sturza de la Miclăușeni. S-a căsătorit în 1897, la 24 de ani, cu Șerban Cantacuzino. Deoarece nu au avut copii, îl înfiază pe vărul ei, Matei N. Ghica-Cantacuzino, fiul unchiului de pe mamă, pe care-l va trimite mai târziu la Politehnica din Birmingham. Acesta va pleca în Occident în timpul războiului și va muri în America. În curând, va rămâne și văduvă.

Împreună cu mama sa, Ecaterina administrează castelul și moșia de la Miclăușeni, iar după moartea mamei, până în 1947, singură. La fel ca și tatăl, fiica și mama preferă izolarea în viața familială. Ele primesc însă musafiri și continuă să noteze în jurnalul familiei, ținut de pe la jumătatea secolului al XIX-lea, evenimente, vizite, impresii, opinii și să-și manifeste modestia și generozitatea creștină prin gesturi memorabile, deja amintite.

Primirea cinului monahal

În primăvara lui 1944, frontul era aproape. Ecaterina își părăsește casa și pleacă în refugiu. Castelul este devastat, la fel și biblioteca. La doi ani după încheierea conflagrației mondiale, Ecaterina va scrie un act de donație, prin care toată moștenirea de la Miclăușeni va intra în posesia Episcopiei Romanului, în vederea înființării aici a unei mănăstiri de maici, ceea ce se și întâmplă.

Ea va rămâne la castel, împreună cu maicile, până în 1953, când mănăstirea este desființată, iar călugărițele sunt transferate la Mănăstirea Cozancea-Botoșani, unde va merge și ea.

Simțindu-și sfârșitul aproape, dorește să îmbrace haina monahală, fiind călugărită și primind numele de monahia Macrina. Trece la cele veșnice în anul 1953, fiind înmormântată la Cozancea. În anul 1970, părintele ieromonah Nicanor Racu, preot slujitor la Miclăușeni până în 1982, îi strămută osemintele la Miclăușeni, alături de soțul ei, Șerban, de părinți și de strămoși.

Familia Sturza a dat mai mulți monahi și monahii

Unii credincioși mai în vârstă din Miclăușeni au cunoscut-o pe Ecaterina și o poartă în rugăciunile lor, mai ales la slujba de pomenire a morților, trecând-o în pomelnicul cu adormiții din neamul lor, cu numele de „maica Tinca”.

„Ecaterina nu a fost singura monahie din familia Sturza. Elenco, soția lui Alecu Sturza, se va călugări cu numele de Elisabeta. De asemenea, sora lui Sandu Sturza, cel căsătorit cu Safta Palade, pe numele ei Nastasia, se va călugări cu numele Natalia. Tot din neamul Stuzeștilor mai sunt menționați Chiril și Sava, care au renunțat la moștenire pentru a se călugări. Maica Maria de la Agapia era în trecut Raluca Sturza, din aceeași familie. Aceasta a ajutat mănăstirea foarte mult cu danii în anul 1903, când a fost incendiu la Agapia. Din acest punct de vedere și din altele, această familie este foarte interesantă, cu multe profunzimi de esență”, spune rasofora Melania de la Mănăstirea Miclăușeni.