A le oferi copiilor o educaţie religioasă în societatea noastră decăzută spritual nu este o sarcină simplă nici pentru părinţi, nici pentru educatori. Să ne străduim ca educaţia religioasă să devină principala noastră ţintă în viaţă. Consecinţele neglijării unei educaţii religioase devin evidente: un număr din ce în ce mai mare de tineri ortodocşi întorc spatele credinţei sau, mai rău, încearcă să o îmbine cu concepţiile laice la modă, care nu se împacă în nici un fel cu creştinismul autentic.

Cultura contemporană îi îndepărtează pe tineri de gândirea ortodoxă şi de un mod ortodox de viaţă. Copiilor lipsiţi de o hrană duhovnicească autentică în primii ani de viaţă le va fi mai greu să se menţină pe calea cea dreaptă şi să-şi atingă plinătatea duhovnicească în Hristos.

Recunoaşterea şi acceptarea harului dumnezeiesc, precum şi modurile de a-i răspunde, le vor fi la fel de nefireşti ca şi încercările de a vorbi într-o limbă străină, total necunoscută. Sfântul Teofan spunea: „Dintre toate sfintele lucrări, educaţia religioasă a copiilor este cea mai sfântă”.

(Elizabeth White, Cum îndrumăm copilul în viaţa duhovnicească, Editura Sophia , Bucureşti, 2012, p. 6)