În niciun caz modul delicat şi serios de a discuta despre educaţia sexuală nu trebuie să fie evitat de părinţi, nu trebuie transferată responsabilitatea acestei lucrări niciunui alt om, fie el profesor sau cleric sau specialist care nu are contact cu sensibilitatea copilului, aşa cum au părinţii şi care nu are acelaşi sentiment de răspundere faţă de copil cum au părinţii – oameni care au păreri diferite, uneori potrivnice părerilor părinţilor.

Acest transfer pare să-i liniştească pe moment pe părinţi dar, de fapt, este doar o fugă de responsabilitate, iar noi va trebui să privim această temă în faţă, aşa cum facem cu oricare altă latură a educaţiei. Toate aspectele educaţiei încep de acasă; atunci, de ce să nu înceapă şi asta?

Noi, părinţii, îi educăm pe copii cum să se poarte frumos, abia apoi învaţă despre asta şi la şcoală, dar începutul s-a făcut acasă. Îi învăţăm pe copii cum să respecte efortul celorlalţi sau mediul sau cum să conlucreze. Toate laturile educaţiei încep de acasă, de ce să nu înceapă şi educaţia sexuală tot de aici? Ar fi nefiresc să se transfere pe deplin altuia această responsabilitate.

Altceva este dacă în subsidiar, la şcoală, se va relua această temă, dacă va ajuta lucrarea noastră, dar demersul principal al pregătirii le aparţine părinţilor.

(Pr. Vasile Thermos, Sfaturi pentru o creştere sănătoasă a copiilor, traducere de preot Şerban Tica, Editura Sophia, Bucureşti, 2009, pp. 65-66)