În concepţia Bisericii noastre creştine, este necesar ca noi să ne spovedim în faţa unui preot, ca fiind mijlocitor între noi şi Dumnezeu. Că este necesar să ne spovedim în faţa unui preot, vedem în trei locuri din Sfânta Scriptură, în Sfintele Evanghelii, în care ni se vorbeşte despre puterea iertării păcatelor, dată oamenilor, şi anume: în Evanghelia după Matei, în capitolul al XVI-lea, în legătură cu Sfântul Apostol Petru se spune: “Îţi voi da ţie cheile împărăţiei cerurilor şi oricâte vei lega pe pământ, vor fi legate şi în cer, şi oricâte vei dezlega pe pământ, vor fi dezlegate şi în cer”; în capitolul al XVIII-lea, tot în aceeaşi Evanghelie, se spune: “Oricâte veţi lega pe pământ, vor fi legate şi în cer, şi oricâte veţi dezlega pe pământ, vor fi dezlegate şi în cer”; iar, după Învierea Domnului nostru Iisus Hristos, fapt relatat de Sfântul Evanghelist Ioan, în capitolul al XX-lea, în seara zilei în care a înviat, Hristos Domnul a suflat peste ucenici şi le-a zis: “Luaţi Duh Sfânt; cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute”.

Pe această bază, noi avem rânduiala spovedaniei, practicată în Biserica noastră. Sigur că Dumnezeu poate ierta păcatele dar, având această rânduială aşezată de Domnul nostru Iisus Hristos, nu avem de ce să nu o folosim.

(Arhimandrit Teofil Părăian, Din ospăţul credinţei, Editura Mitropoliei Olteniei, p. 70)