Aducem slavă lui Dumnezeu, Celui în Treime lăudat, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, pentru că ne-a învrednicit să răspundem cererii sfinte a Înaltpreasfințitului Părinte și Arhipăstor al frățiilor voastre. S-au început procedurile de a putea veni aici cu sfintele moaște și acest lucru, Înaltpreasfințitul Părinte Teofan s-a îngrijit să se întâmple din timp, pentru că prezența noastră aici se datorează binecuvântării multiple: a conducerii Sfântului Munte și a Patriarhului Ecumenic, de care aparținem. 

Toate acestea s-au săvârșit din timp, la inițiativa și cu osteneala Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Teofan. Astfel încât, în aceste zile sfinte, când se află în sărbătoare această întreagă regiune, fiind sărbătoarea Sfintei Parascheva, închinătorii se pot închina și sfintelor moaște ale Sfântului Pantelimon. 

Sfântul Pantelimon este un sfânt care a trăit în primele veacuri creștine, înainte ca religia creștină să se poată manifesta în cadrul imperiului roman bizantin. A cunoscut credința creștină de la mama sa, tatăl lui fiind păgân, dar prin viețuirea sa și prin credința sa, a reușit să-l atragă și pe tatăl său spre credința creștină. El avea slujirea și avea această calitate, atunci, de a fi doctor fără de arginți. Putea să vindece, prin meșteșugul acesta doctoricesc, dar mai ales prin rugăciunea pe care o făcea către Dumnezeu, orice boală. Aceasta, sigur, constituia o provocare pentru idolatri și pentru păgâni, și l-au dat înaintea împăratului, unde i s-a propus să nege credința creștină pentru a i se da cinste și a i se da funcții de seamă în cadrul imperiului, sigur, toate acestea primindu-le doar dacă nega viața și credința creștină.

Acest fapt, desigur, era imposibil pentru noul credincios, noul ostaș al lui Hristos, și astfel a început martirajul lui, în care a păstrat neclintită credința creștină și s-a săvârșit în chip martiric, în anul 305. După foarte puțin timp, viața creștină a fost permisă în imperiul roman, în imperiul deja-creștin, însă Sfântul Pantelimon deja mărturisise credința cu câțiva ani mai devreme.

 În Mănăstirea Sfântului Pavel, de unde venim, se păstrează moaștele Sfântului Pantelimon, unul dintre cele mai importante sfinte odoare ale mănăstirii, așadar ceea ce vedeți aici este o parte importantă din zona frontală a capului Sfântului Pantelimon, nu este întregul cap, ci partea frontală cu zona oculară. Se află în mănăstirea noastră din timpuri de demult. Cel mai probabil a ajuns la noi de la Constantinopol, după căderea acestuia, dimpreună cu alte sfinte odoare și, de asemenea, cu darurile magilor. O împărăteasă sârboaică le-a adus în mănăstirea noastră, unde sunt păstrate și sunt aduse spre închinare cu foarte mare evlavie. Este o mare binecuvântare pentru noi să fim aici, la sărbătoarea Sfintei Parascheva, care și-a avut originea din suburbia Constantinopolului. Este, așadar, o binecuvântare ca sfânta să prăznuiască acest an împreună cu Sfântul Pantelimon, la inițiativa și cu binecuvântarea IPS Părinte Mitropolit, a cărui origine este ceva mai puțin mai departe de originile Sfintei Parascheva. În partea de răsărit a cetății Constantinopolului este Nicomidia, locul de origine al Sfântului Pantelimon, iar în partea de apus s-a născut Sfânta Parascheva, cea care mijlocește pentru această cetate, pentru țara aceasta și pentru întreaga Ortodoxie. 

Mulțumim foarte mult IPS Părinte Mitropolit, care ne-a oferit acest prilej, și vă dorim să aveți un pelerinaj binecuvântat! Sfânta Parascheva și Sfântul Pantelimon să ne ajute și să mijlocească pentru noi! Amin!