Ev. Luca 20, 19-26

 

În vremea aceea arhiereii şi cărturarii căutau să pună mâna pe lisus chiar în ceasul acela, dar s-au temut de popor, căci înţeleseseră că despre ei era vorba în pilda rostită de lisus. Şi pândindu-L, I-au trimis iscoade, care se prefăceau că sunt drepţi, ca să-L prindă în cuvânt şi să-L dea stăpânirii şi puterii dregătorului. Şi L-au întrebat, zicând: Invăţătorule, ştim că vorbeşti şi înveţi drept şi nu cauţi la faţa omului, ci cu adevărat înveţi calea lui Dumnezeu. Se cuvine ca noi să dăm dajdie cezarului sau nu? Dar lisus, cunoscând vicleşugul lor, a zis către ei: De ce Mă ispitiţi? Arătaţi-Mi un dinar. Ale cui sunt chipul şi inscripţia de pe el? Iar ei au zis: Ale cezarului. Şi El a zis către ei: Aşadar, daţi cezarului cele ce sunt ale cezarului, şi cele ce sunt ale lui Dumnezeu, lui Dumnezeu. Şi nu L-au putut prinde în cuvânt înaintea poporului şi, minunându-se de cuvântul Lui, au tăcut.