Ev. Luca 5, 17-26

 

În vremea aceea Iisus învăţa şi de faţă şedeau farisei şi învăţători ai Legii, veniţi din toate oraşele mici ale Galileei, ale Iudeei şi din Ierusalim. Iar puterea Domnului se arăta în tămăduiri. Şi, iată, nişte bărbaţi aduceau, pe pat, pe un om care era slăbănog şi căutau să-l ducă înăuntru şi să-l pună înaintea Lui; dar, negăsind pe unde să-l ducă, din pricina mulţimii, s-au suit pe acoperiş şi, printre cărămizi, l-au lăsat cu patul în mijloc, înaintea lui Iisus. Şi, văzând credinţa lor, El i-a zis: Omule, iertate îţi sunt păcatele tale! Iar fariseii şi cărturarii au început să cârtească, zicând: Cine e Acesta care grăieşte hule? Cine poate să ierte păcatele decât numai singur Dumnezeu? Iar Iisus, cunoscând gândurile lor, răspunzând a zis către ei: Ce cugetaţi în inimile voastre? Ce este mai uşor? A zice: Iertate sunt păcatele tale, sau a zice: Ridică-te şi umblă? Dar, ca să ştiţi că Fiul Omului are pe pământ putere să ierte păcatele, a zis slăbănogului: Ţie îţi zic: Ridică-te, ia patul tău şi mergi la casa ta! Şi îndată, ridicându-se înaintea lor, luând patul pe care zăcuse, s-a dus la casa lui, slăvind pe Dumnezeu. Şi uimire i-a cuprins pe toţi şi slăveau pe Dumnezeu şi, plini de frică, ziceau: Am văzut astăzi lucruri minunate.