După cum se ştie, facem multe greşeli în educaţia pe care vrem să o dăm copiilor noştri, în eforturile pe care le facem pentru îndrumarea lor. Mângâierile în exces, bunătatea în exces, tandreţea în exces, pe de o parte, şi indiferenţa sau dispreţul pe de altă parte, în loc să facă bine copilului îi fac rău.

Să nu vi se pară deloc ciudat dacă vă spun, că majoritatea dintre noi ne plasăm fie la o extremă, fie la cealaltă. Din nefericire, de foarte puţine ori avem atitudinea corectă, de foarte puţine ori urmăm calea de mijloc şi bătătorită. De regulă, părinţii merg fie într-o extremă, adică la mângâieri în exces – pentru a-şi satisface iubirea de sine, lucru care va face mult rău copilului – fie în cealaltă, care este la fel de egoistă, extrema indiferenţei şi a dispreţului, extrema care nu are nici preocupare şi nici afecţiune faţă de copil.

(Arhimandritul Simeon Kraiopoulos, Părinţi şi copii, Editura Bizantină, Bucureşti, 2005, p. 26)