Iar dacă egumenul de bună voie îi zice: „Fă cum ştii!” atunci, cu frică de Dumnezeu, nădăjduindu-se în rugăciunile părintelui său, să înceapă, cum Dumnezeu îl va lumina. Şi îndeplinind ascultarea, înăuntrul sau în afara mănăstirii, sau de pe cale întorcându-se, iarăşi să vină la părintele, şi mărturisindu-şi cu de-amănuntul cele făcute, să cadă la picioarele lui cerându-şi iertare, dacă a greşit în sfânta ascultare, căci numai îngerilor nu le este dat să greşească în ceva. La fel şi unul către altul să vă pocăiţi şi unul pe altul să vă cinstiţi, şi să fie dragoste către Domnul între voi şi să fiţi într-un suflet şi cu o singură inimă, cu darul lui Hristos. De o asemenea aşezare, dacă încă voi auzi şi voi înţelege că se face la voi, mă voi bucura şi voi lăuda pe preabunul Dumnezeu şi mă voi ruga Domnului să vă dea vouă, după nemărginita Lui milă, tărie şi putere întru acea desăvârşită păzire a poruncilor Lui dumnezeieşti, şi vă voi ajuta în orice chip, din toate puterile, în trebuinţele sufleteşti şi trupeşti, iar mănăstirea voastră să fie o năzuinţă de obşte a tuturor.

(Sfântul Paisie de la Neamț, Cuvinte și scrisori duhovnicești, Editura Doxologia, Iași, 2010, p. 24)