Tânărul zburdalnic şi egoist nu trebuie smerit deodată de stareţ, pentru că va da lăstăriş, precum pomul tânăr, care are multe sucuri, când i se taie prea multe ramuri.

Dacă pomul tău duhovnicesc este mic şi ramurile lui joase, primeşte cu bucurie îngrădirea duhovnicească şi legătura care te ţine în frâu, ca să nu fii ciuntit şi netrebnicit de capre. Fă răbdare ca să creşti duhovniceşte, să te hrăneşti cu roadele tale şi să te răcoreşti sub umbra ta.

Copăcelul se leagă uşor, cu sfoară, iar nu cu sârmă, pentru că altfel se răneşte coaja şi se ofileşte. Tot astfel şi îngrădirea începătorului să fie uşoară, cu binişorul, ca să nu se ofilească duhovniceşte.

Fiul duhovnicesc nu trebuie să dea drepturi duhovniceşti asupra sa la nimeni altul afară de stareţul său, nici să îşi spună gândurile sale mirenilor sau să se smerească înaintea lor, căci va fi vătămat sufleteşte de oamenii care nu cunosc marea virtute a smereniei.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Părinţi Aghioriţi, Flori din Grădina Maicii Domnului, Editura Evanghelismos, 2004, pp. 175-176)