Părinte consilier, ce părere aveţi despre următorul fapt: unor copii de clasa a V-a li s-a spus la ora de religie că există case bântuite. Urmarea: copiii s-au speriat, ceea ce a determinat pe unii părinţi să se gândească să-şi retragă copiii de la ora de religie. Este aceasta o greşeală a profesorului de religie care poate că nu s-a făcut bine înţeles sau ţine de reticenţa unor copii/părinţi, care nu au poate capacitatea de a înţelege anumite aspecte de credinţă?

Mă miră faptul, în primul rând, că nişte copii de clasa a cincea se mai tem de case bântuite. Trăim în lumea lui Scooby Doo, a lui Buffy, spaima vampirilor, cele mai urmărite seriale tv sunt cu vampiri, vârcolaci şi zombie, copiii se costumează în încornoraţi de Halloween, dar dacă pomeneşti de diavol la ora de religie se schimbă Constituţia României şi se scoate disciplina religie din şcoli. O fi o greşeală poate şi a profesorului care nu şi-a dat seama de faptul că are în faţă nişte inocenţi care nu au văzut niciodată Destinaţie finală sau nu au auzit de poltergeist (graţie poate şi unor canale Discovery), dar reacţia părinţilor este fără îndoială ipocrită şi arată cât de mult sunt rupţi de copiii lor şi cât de falsă este percepţia lor asupra lumii propriilor copii. Şi da, există case bântuite. Dacă este adevărat că un loc precum biserica oferă linişte şi odihnă sufletească datorită lucrărilor sfinte ce se săvârşesc în ea, tot astfel o casă martora multor nelegiuiri transmite ceva din negativul acelor experienţe. În sensul acesta, casele pot fi bântuite, poate nu de fantome sau creaturi fantastice ca în animaţiile sau filmele pe care le văd copiii noştri, dar cu siguranţă de răutatea omenească sau demonică. În asemenea cazuri îmi place să pomenesc cuvântul Sfântului Petru Apostolul, care le scria soborniceşte creştinilor: Smeriţi-vă sub mâna cea tare a lui Dumnezeu, ca El să vă înalţe la timpul cuvenit.

Lăsaţi-I lui toată grija voastră, căci El are grijă de voi. Fiţi treji, privegheaţi. Potrivnicul vostru, diavolul, umblă, răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită, căruia staţi împotrivă, tari în credinţă.

Alt îndemn mai bun pentru părinţi, copii, profesori de religie nu cred că există.