Care sunt însuşirile de bază ale familiei creştine?

Potrivit învăţăturii Sfintei Scripturi și a Bisericii întemeiate de Hristos, familia creştină trebuie să îndeplinească următoarele însuşiri:

• Să fie întemeiată prin unirea sinceră şi statornică dintre cei doi soţi, cum ne învaţă Sfântul Apostol Pavel: „Fiecare să aibă femeia sa şi fiecare femeie să aibă bărbatul său” (I Corinteni 7, 2). În creştinism sunt interzise bigamia şi trigamia, adică libertatea unui bărbat de a avea două sau mai multe femei, întrucât femeia este egală cu bărbatul înaintea lui Dumnezeu, cum spune acelaşi Apostol: „Nu mai este parte bărbătească, nici femeiască, pentru că voi toți una sunteţi în Hristos Iisus” (Galateni 3, 28).
• Să fie întemeiată din dragoste curată, devotată şi liberă, adică cei doi miri să se unească de bunăvoie, neurmărind alte scopuri pământeşti, materiale, precum avere, slavă și mândrie, care, de obicei, ruinează familia creştină şi o îndepărtează de Hristos.
• Să fie de acord şi părinţii tinerilor cu însoţirea fiilor lor în aceeaşi dragoste și bună înţelegere.
• Mirii să nu fie rude apropiate (de sânge, prin alianţă sau rude spirituale). Se interzice căsătoria între rude de sânge în linie dreaptă, adică nepoţi, fii, părinţi și bunici. Iar gradele de rudenie în linie colaterală – adică fraţi, veri primari, veri de gradul al doilea etc. – sunt oprite de la căsătorie până la gradul al şaptelea, inclusiv. Verii de gradul al doilea nu se pot căsători între ei, cum se întâmplă uneori, căci sunt în gradul al şaselea de rudenie. Numai verii de gradul al treilea se pot căsători între ei. Membrii familiilor încuscrite nu se pot căsători decât de la gradul al şaselea în sus, iar cei înrudiţi spiritual – adică naşi, fini, fiii naşilor cu fiii finilor de la botez şi cununie – nu se pot căsători între ei până la gradul al patrulea. Înainte de logodnă şi nuntă, preotul este dator să cerceteze gradele de rudenie ale mirilor şi să nu aprobe decât căsătoriile canonice. Orice excepţie de la Canoanele Bisericii o poate face, după caz, numai episcopul locului.
• Mirii să ducă viaţă curată, în feciorie, până după cununia religioasă făcută în faţa Sfântului Altar. 
• Căsătoria celor doi tineri să fie pe viaţă, iar nu temporar, căci este făcută cu legământ pe Cruce şi pe Sfânta Evanghelie, ca să dureze până la moarte. Că zice Mântuitorul: „Ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă” (Matei 19, 6). Iar Sfântul Pavel la fel zice: „Femeia de bărbat să nu se despartă. Iar de se va despărţi, să nu se mărite, sau să se împace cu bărbatul său; iar bărbatul să nu-și lase femeia sa” (I Corinteni 7, 11).

(Arhimandrit loanichie Bălan, Călăuză ortodoxă în familie și societate, volumul II,  ediția a III-a, Editura Mănăstirea Sihăstria, Vânători Neamț, 2010, pp. 9-11)