Când, pe parcursul căsniciei, unul dintre soţi devine credincios, de obicei, el îşi schimbă brusc modul de viaţă. Începe să aducă la disperare pe cei din casă, uitând că nu demult fusese şi el ca ei. Se va acorda timp şi celor din jur, ca să poată ajunge pe această cale.

Nu le vom impune, ci prin exemplul vieţii noastre să-i facem să observe că prin credinţă devenim mai buni, mai muncitori, mai răbdători, ca prin exemplul nostru ei să încerce să ne imite. Aceasta este singura cale care permite să-i convertim la credinţă pe cei apropiaţi.

Desigur că nu vom înceta să ne rugăm pentru ei. Orice lucru să se facă cu dragoste şi respect.

(Preot Evgheni Şestun – Familia ortodoxă, Editura Sophia, Bucureşti, 2005, p. 68)