„Dificilă este tinereţea, căci se agită, se înşală, alunecă şi foarte greu primeşte frâul; este un rug… ce arde uşor şi repede”, spune Sfinţitul Gură de Aur (Migne, P.G., 49, 21). Acestea sunt valabile nu numai pentru tineretul din afara Bisericii, ci şi pentru cel dinăuntrul ei. Şi el, adică tineretul credincios şi încins în Hristos, are caracteristicile de mai sus, şi mai ales alunecarea.

Însă frica sau, dacă preferaţi, dragostea lui Dumnezeu constituie un puternic factor de înfrânare şi, uneori mai puţin, alteori mai mult, îl reţine – deşi nu întotdeauna – de la o cădere grea. Mai ales referitor la păcatele trupeşti, credincioşii tineri ştiind că relaţiile înainte de căsătorie sunt păcat, se nevoiesc şi în sectorul acesta şi cu harul lui Dumnezeu izbutesc, desigur nu toţi, să ajungă curaţi la nunta lor şi să ia „cununile” lor cu vrednicie.

(Arhimandritul Epifanie Teodoropulos, Familiei ortodoxe cu smerită dragoste, Editura Evanghelismos, Bucureşti, 2003, pp. 21-22)