Ce să cuprindă educaţia religioasă a copiilor?

Astăzi, puţini părinţi tineri ştiu ce este copilăria evlavioasă, de care ei au fost lipsiţi. Aceasta este compusă din lucruri cum ar fi aprinderea lumânării înainte de culcare (şi nu doar o dată sau de două ori pe an, ci tot timpul, copilul ţinând minte ulterior cum i se permitea să aprindă lumânarea înainte de culcare), masa festivă de Paști, care cuprinde pască sfințită, masa de post din perioadele deosebite ale anului, atunci când copiii știu că familia lor postește, nu un lucru greu, ci parte din viața de zi cu zi.

Ce trebuie să cuprindă educaţia religioasă a copiilor?

Întâi de toate, exemplul părinţilor. Dacă acest exemplu nu există, chiar dacă cei mici ar avea Biblia pentru copii, chiar dacă am încerca să-i învăţăm rugăciunile de dimineaţa şi de seară, să meargă la biserică sau la şcoala duminicală, ei nu vor putea deprinde credinţa şi evlavia autentică. Acesta este lucrul cel mai important de reţinut pentru părinţi. Acelaşi lucru trebuie să-l ştie şi părinţii neîmbisericiţi, care şi astăzi, după atâţia ani de la căderea regimului comunist, mai spun: „Dacă voi trimite copilul la o şcoală duminicală, acolo îl vor învăţa numai de bine”.

Dar şi cu cele bune este greu să se înveţe copilul, dacă la şcoala duminicală este învăţat să se roage şi să postească, iar acasă, în Vinerea Mare, se fac frigărui şi se urmăreşte campionatul de fotbal. Nu se poate face o educaţie creştină adecvată dacă dimineaţa copilul este trezit şi trimis la Liturghie sau la şcoala duminicală, dar părinţii se culcă după aceea, să se mai odihnească un pic.

Pe de altă parte, nici nu trebuie să uităm că educaţia nu se face de la sine. Exemplul vieţii creştine a părinţilor nu respinge, ci presupune eforturile lor organizatoric-educaţionale privind deprinderea copiilor cu credinţa şi evlavia, care vor deveni astfel parte integrantă a vieţii întregii familii.

Astăzi, puţini părinţi tineri ştiu ce este copilăria evlavioasă, de care ei au fost lipsiţi. Aceasta este compusă din lucruri cum ar fi aprinderea lumânării înainte de culcare (şi nu doar o dată sau de două ori pe an, ci tot timpul, copilul ţinând minte ulterior cum i se permitea să aprindă lumânarea înainte de culcare), masa festivă de Paști, care cuprinde pască sfințită, masa de post din perioadele deosebite ale anului, atunci când copiii știu că familia lor postește, nu un lucru greu, ci parte din viața de zi cu zi.

Dacă cerințele postului sunt pe măsura vârstei și înțelegerii copilului și nu sunt privite de acesta ca o temă pentru acasă, ci ca un mod de viață al familiei, acestea îi vor fi spre folos duhovnicesc.

(Pr. Maxim Kozlov, Familia - ultimul bastion: răspunsuri la întrebări ale tinerilor, traducere din limba rusă de Eugeniu Rigoti, Editura Sophia, București, 2009, p. 197-198)  

De la același autor

Ultimele din categorie