În casă este absolut necesar să existe o atmosferă de dragoste şi pace. De fiecare dată când copilul va primi în familie puţină dragoste, dar la un moment dat va aluneca puţin, se va întoarce, deoarece va vedea că nu poate afla dragoste în altă parte, ci numai făţărnicie. Dar atunci când îşi va aduce aminte de scenele urâte din familie, certuri şi neînţelegeri, cum îl va trage inima să se mai întoarcă?

Părinte, ce trebuie să facă părinţii, atunci când copilul pleacă de acasă?

Să încerce să păstreze o cât de mică legătură cu el, astfel încât atunci când îşi va reveni, să se poată întoarce acasă. Să-i vorbească cu bunătate, să-i creeze probleme de conştiinţă, pentru a-l ajuta. Dacă, de pildă, copilul umblă noaptea, atunci mama lui să-i spună: „Copilaşul meu, ascultă-mă puţin! Dacă tu ai fi fost în locul meu şi copiii tăi s-ar fi întors acasă noaptea târziu, nu te-ai fi neliniştit?”.

Chiar şi cea mai gravă cădere a copiilor nu trebuie să-i ducă la deznădejde pe părinţi, pentru că în vremurile noastre păcatul a devenit modă. Să aibă întotdeauna în vedere şi următorul lucru: copiii din ziua de azi vor avea şi unele circumstanţe atenuante pentru neorânduielile pe care le fac. Nota şapte la purtare din vremea de astăzi are valoarea lui zece, lui „foarte bine” din vremea noastră. Fireşte, părinţii vor încerca să-i ajute pe copiii lor, însă fără a se nelinişti peste măsură, deoarece mai târziu le va veni mintea la cap. Acum se poate ca ei să nu-şi dea seama de ceea ce este bine, pentru că mintea lor nu s-a maturizat încă, ci le este tulbure. Nu au limpezimea minții pentru a distinge primejdia prin care trec şi vătămarea ireparabilă pe care o pot suferi.

Este bine ca părinții să arate copilului lor că se mâhnesc pentru neorânduielile pe care le face și să se roage pentru el, iar nu să-l zorească. Rugăciunea care se face cu durere aduce rezultate eficiente. Dacă și după aceasta copilul va face vreo greșeală gravă, atunci părinţii să intervină, dar cu grijă. Însă, de nu este serioasă, să o treacă puţin cu vederea, pentru a nu-l irita pe copil şi astfel să-i înrăutăţească situaţia sa, îndepărtându-l cu totul de ei. Să se roage lui Hristos şi Maicii Domnului să-l ocrotească.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești, volumul 4: Viața de familie, traducere de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, Editura Evanghelismos, București, 2003, pp. 112-113)