Toate amintirile noastre din copilărie ne aduc înaintea ochilor gesturile frumoase și mișcătoare, neuitate și vrednice de urmat ale iubirii mamei. Iubirea mamei este atât de mare încât nu se descrie și nu se măsoară. Este dar dumnezeiesc pe care-l primim câtă vreme trăiește mama noastră iubitoare.

Și când pleacă la Ceruri ducem dorul iubirii ei fierbinți. Așadar, după ce nu mai este lângă noi ne amintim cu durere și întrebăm: „care persoană este în lumea aceasta mai iubitoare, mai plină de dragoste?”

(Atanasie I. Skarmoghiani, Mamele creștine ale Sfinților Trei Ierarhi, traducere de Pr. Victor Manolache, Editura Egumenița, Galați, 2012, p. 54)