La fel şi noi, pe măsura puterilor noastre, vom păzi florile Domnului, sufletele curate ale copiilor noştri de toate păcatele lumii şi de purtătorii păcatului.

Primii creştini erau povăţuiţi de Sfinţii Apostoli să se ferească de oamenii cu concepţii păgâne. Aşa, Apostolul Pavel în Epistola către Corinteni scrie: „Nu vă lăsaţi înşelaţi. Tovărăşiile rele strică obiceiurile bune” (I Corinteni 15, 33). Şi mai departe: „...ce însoţire are dreptatea cu fărădelegea? Sau ce împărtăşire are lumina cu întunericul?” (II Corinteni 6, 14). (...)

Dacă contactul cu ateii este periculos pentru creştinii mai puţin iniţiaţi duhovniceşte, cu atât mai mult este periculos şi chiar mortal pentru copii.

O grijă deosebită pentru curăţia credinţei în care şi-au crescut copiii au avut drepţii şi asceţii. Aşa, de exemplu, nepoata sfântului Filaret Milostivul (1 decembrie) care, mai târziu a devenit soţia împăratului bizantin Constantin al IV-lea Porfirogenetul, a crescut în deplină singurătate. „Afară de voi ea nu a mai văzut altă persoană”, a spus despre ea Sfântul Filaret solilor care călătoreau prin imperiul grecesc, pentru a alege o mireasă vrednică împăratului.

Evlaviosul negustor moscovit Putilov, care a trăit la începutul secolului trecut, se ocupa singur de instruirea fiilor săi pentru că se temea de influenţa nocivă a liceelor. Grija şi preocupările lui s-au dovedit îndreptăţite. Cei trei fii ai săi au primit votul călugăriei, iar mai târziu au devenit egumeni vestiţi a trei mănăstiri (Isaia în Sarov, Moisei în Optina şi Antonie în Maloiaroslav).

Asemenea exemple merită toată luarea-aminte.

(N. E. Pestov, Cum să ne creștem copiii: calea spre desăvârșita bucurie, traducere din limba rusă de Lucia Ciornea, Editura Sophia, București, 2005, pp. 90-91)