Tocmai asta e vârsta la care copiii voştri au nevoie să audă vorbindu-se despre Dumnezeu

La vârsta asta mintea lor e ca un aluat fraged şi asimilează repede tot ce li se spune. Cuvintele li se întipăresc uşor în minte, ca o pecete în ceara topită. De altfel acum începe viaţa lor să încline spre virtute sau spre păcat. Dacă acum, la acest început, îi îndepărtează cineva de păcat şi îi duce pe calea virtuţii, le crează obişnuinţa de a merge numai pe această cale, pe care ajung să o considere cea firească. 

Să nu-mi spună mie cineva că n-ar trebui să-i obişnuim pe copii cu lucruri duhovniceşti. Nu numai că trebuie să citească sau să audă astfel de lucruri, dar ar trebui ca mintea lor să fie tot timpul ocupată cu ele. Din cauza slăbiciunii voastre, nu spun să vă ocupaţi tot timpul cu cele duhovniceşti şi nici nu vă opresc de la a studia antichitatea, aşa cum nu vă opresc de la treburile voastre lumeşti, dar pretind ca măcar o zi din şapte s-o dedicaţi Domnului nostru, al tuturor. Cum nu e nefiresc, voi să le porunciţi servitorilor voştri să muncească tot timpul şi voi să nu dedicaţi nici o fărâmă de timp din odihna voastră lui Dumnezeu? Şi aceasta din moment ce această slujire a voastră nu lui Dumnezeu îi foloseşte, căci Dumnezeu nu are trebuinţă de nimic, ci tot vouă vă foloseşte. Când îi duceţi pe copii la teatre şi la spectacole necuviincioase, n-o faceţi ca să-i ajute la lecţii, când însă trebuie să câştige şi ei ceva şi din cele duhovniceşti, găsiţi întotdeauna pretexte zicând că sunt ocupaţi. Nu-L mâniaţi astfel pe Dumnezeu lăsându-le timp şi răgaz pentru orice altceva, dar nu şi pentru El. Nu-i lăsaţi să-şi dedice din timpul lor şi lui Dumnezeu, zicând că mai mult i-ar încurca şi că nu e la modă.

Nu aşa, fraţii mei, nu aşa! Tocmai asta e vârsta la care copiii voştri au nevoie să audă vorbindu-se despre Dumnezeu. La vârsta asta mintea lor e ca un aluat fraged şi asimilează repede tot ce li se spune. Cuvintele li se întipăresc uşor în minte, ca o pecete în ceara topită. De altfel, acum începe viaţa lor să încline spre virtute sau spre păcat. Dacă acum, la acest început, îi îndepărtează cineva de păcat şi îi duce pe calea virtuţii, le crează obişnuinţa de a merge numai pe această cale, pe care ajung să o considere cea firească. Astfel nu se vor schimba lesne spre păcat, pentru că obiceiul deja dobândit îi va ţine în lucrarea faptelor bune.

Astfel vor fi mai plini de respect şi cu noi, cei care vom mai fi îmbătrânit dar şi mai folositori în treburile publice, de vreme ce, deşi tineri, vor arăta că au căpătat virtuţile celor maturi. Nu este posibil, cum am spus mai devreme, ascultând învăţăturile unui asemenea apostol şi învăţând atâtea în preajma lui, să nu se fi ales cu un câştig nepreţuit fie bărbat, fie femeie, fie tânăr din cei ce luau parte la agape, la mesele duhovniceşti. („Comentariu la Evanghelia după Ioan”, III)

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Părinții și educarea copiilor, traducere de Ieromonahul Benedict Aghioritul, Editura Agapis, București, 2007, pp. 23-24)

De la același autor

Ultimele din categorie