Iubitule, când pe cei mai vechi în schimă îi vei vedea lenevindu-se, ia amin­te şi te întăreşte pe sineţi, ca nu cumva, pe aceştia râvnindu-i, pe aceeaşi cale cu dânşii să umbli şi tu, şi împreună cu dânşii să moş­teneşti veşnica muncă; sau, iarăşi, înfrânător făcându-te, să nu te înalţi deasupra lor şi să cazi în înalta cugetare, căci aşa te vei face sub mâna vrăjmaşului; ci ia aminte de sineţi şi păzeşte sufletul tău foarte, că nici noi nu ne îndreptăm sau ne osândim din lucrurile altora, ci, atunci când ne vom aduce goi şi împilaţi [legaţi] înaintea Judecătorului, fie­care va da seama pentru sineşi şi sarcina sa o va purta. Pentru aceasta, bine este a lua aminte de sine de-a pururea, şi a urma pe cei ce după Dumnezeu au petrecut, şi a privi către aceia, şi a te asemăna pe sineţi lor.

Iar celor ce defăimă mântuirea lor şi iau aminte doar la schima lor cea dinafară, nu râvni, ca să nu te asemeni ostaşului celui prins de potrivnici care, adică are pecetea îm­păratului, dar slujeşte vrăjmaşilor acestuia; că nemincinos este Cel ce a zis: Amin zic vouă: Tot cel ce face păcatul este rob păcatului (Ioan 8:34). Că schima se aseamănă cu frunzele, iar lucrul cu rodul. Deci nu lua aminte la schima cea dinafară şi să-i râvneşti pe dânşii, zicând întru sineţi că nu eşti mai rău decât unii ca aceştia ce cad în patimi, ci ia aminte la cea zisă: Că în casă mare nu sunt numai vase de aur şi de argint, ci şi de lemn şi de lut; şi unele adică sunt de cinste, iar altele de necinste (II Tim. 2: 20). Deci, dacă nu vei asculta de Domnul, săvârşind lucrurile păcatului, vei fi vas de necinste, iar de vei face lucrurile Domnului, vei fi vas ales, cinstit, sfinţit, de bună treabă Stăpânului, gătit spre tot lucrul bun.

Iubeşte sobornicia [însoţirea] cea bună, iar de sobornicia cea rea te depărtează, căci nici vrăjitorii, nici tâlharii, nici săpătorii de morminte nu s-au născut aşa, ci au învă­ţat acestea de la oamenii cei stricaţi la minte de Satana. Că Dumnezeu le-a făcut pe toate bune foarte. Să nu te veselească băile, băutu­rile, adunările din piaţă şi răsfăţarea [luxul], ca să nu cazi în primejdii de nesuferit. Adu-ţi aminte de strânsorile [chinurile] păcătoşilor, temându-te ca nu cumva, nu după mult timp, să fii şi tu socotit împreună cu aceia. N-ai intrat niciodată în casa plângerii, şi, văzând tânguirea şi plânsul, nu te-ai silit să ieşi afară din casă? Deci de aici, din cele vremelnice, se cuvine a asemăna pe cele veşnice. Că zice: Dă pricină înţeleptului, şi mai înţelept va fi (Pilde 9:9). Să ai nerăutatea în primirea poruncilor lui Dumnezeu, iar vicleşugul, în gonirea măiestriilor Diavolului şi a spre a tăia vorbele cele vătămătoare, ca omul tău cel dinăuntru să se liniştească. (Sfântul Efrem Sirul)

(Everghetinosul, vol. 1-2, traducere de Ștefan Voronca, Editura Egumenița, Galați, 2009, p. 131)