Fiecare are relația lui personală cu Dumnezeu. Nu există un șablon prin care să se mântuiască toți oamenii. Este necesar să avem din când în când această întoarcere către sine, pentru că toți suntem în lipsă față de ceea ce ar trebui să fim. Să ne căim cu această constatare sinceră că suntem nevrednici. Iar Dumnezeu, Care nu ne face procese – asa cum ne fac oamenii, ne va primi cu toată dragostea Lui. Dragostea lui Dumnezeu este mai presus de orice dragoste omenească. În orice stadiu de viață am fi, să ne cerem în mod profund iertare, cu lacrimi, cu căință.

(Arhimandritul Sofian Boghiu, Smerenia și dragostea, însușirile trăirii ortodoxe, Editura Fundația Tradiția Românească, București, 2002, p. 93)