După ce gospodarul pleacă la țarina sa ca să-i hrănească, să-i îmbărbăteze și să-i îndrume pe lucrători, el se întoarce acasă. După ce împăratul pleacă la război și biruie pe vrăjmașii săi, el se întoarce în cetatea sa de scaun. După ce doctorul ajunge la bolnav și îl examinează, îl vindecă, stabilește tratamentul, îi prescrie medicamente și regim, el pleacă la spital. După ce tatăl își vizitează copiii aflați departe și plătește datoriile lor și le asigură buna educație, el se întoarce la căminul său și așteaptă întoarcerea copiilor.

La fel și Mântuitorul lumii, după ce Și-a împlinit lucrarea pe pământ, S-a întors în cetatea Sa de scaun cea cerească. S-a înălțat în Împărăția Cerurilor, de unde Se pogorâse ca Gospodar, și ca Împărat, și ca Doctor, și ca Părinte, și ca Răscumpărător și Slobozitor. Mai de folos este vouă ca Eu să plec, le-a spus El la despărțire ucenicilor Săi. Nu spune: „De folos este pentru Mine să fug din această vale a suferinței, până ce nu Mă răstignesc iarăși nebunii!”. Nu; El nici nu a gândit așa, după cum nicio dragoste adevărată, îndeobște, nu se gândește la sine, ci la cel iubit. Fiecare faptă a lui Hristos, fiecare pas, fiecare gest, și cuvânt, și gând – totul a fost menit numai spre binele oamenilor, spre mântuirea celor iubiți ai Lui. Dacă oamenii și-ar fi putut da singuri seama ce este bine și ce este rău pentru ei, El nu ar fi socotit de trebuință să Se pogoare între oameni – oamenii, însă, nu puteau face asta nicidecum fără El.

„Mai de folos este vouă ca Eu să plec.” Iar ceva mai târziu El a adăugat: „iată, Eu cu voi sunt în toate zilele până la sfârșitul veacului”. Să nu te tulbure asta; nu e o contrazicere. El a plecat, într-adevăr, dar într-a zecea zi după plecarea Sa le-a trimis ucenicilor Mângâietor deopotrivă cu Sine – pe Duhul Sfânt. S-a înălțat la Ceruri cu trupul Său înviat, însă prin Duhul Său a rămas în Biserica Sa, rămâne în ea și astăzi și va rămâne până la sfârșitul vremurilor.

O, Doamne, dragostea noastră, spune-ne: de ce este mai de folos ca Tu să pleci de la noi? „Ca prin îndepărtare, copiii Mei, să fiu cât mai mult în inimile care Mă iubesc și năzuiesc după Mine!”

(Episcopul Nicolae Velimirovici, Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi, vol. 1, Editura Sophia, București, 2002,  pp. 272-274)