Am mai spus și prin alte părți că noi nu trebuie să considerăm că Dumnezeu este sponsor, că Dumnezeu este terorist, în înțelesul că stai cu frică înaintea Lui. Dumnezeu este Tatăl nostru bun și iubitor de oameni, milostiv și iubitor de oameni, Dumnezeu care are milă și îndurări și iubire de oameni. Așa-L prezintă Sfânta noastră Biserică pe Dumnezeu, care este Tatăl nostru, care ne așteaptă, care ne primește, care aleargă spre noi. Așa-L înțelegem noi pe Dumnezeu – Tatăl nostru.

Nu știu, parcă pe mine m-a stingherit totdeauna când am auzit că Dumnezeu Se și mânie. Parcă aș vrea să fie un Dumnezeu Care nu Se mânie. Că Dumnezeu pedepsește, că Dumnezeu trăznește… Totdeauna când am auzit așa ceva, mă gândeam că Dumnezeul meu e altfel. Totdeauna am avut o aderență la lucrurile acestea pozitive. Sfântul Apostol Pavel are un cuvânt care așa de mult îmi place. Zice că: „Dacă Dumnezeu L-a dat pe Fiul Său pentru noi, oare nu ne va da toate împreună cu El?” (Romani 8, 32). E extraordinar!

Fiecare dintre noi, dacă ne judecăm pe noi înșine, dacă ne cercetăm, dacă ne analizăm, ne dăm seama că Îl înțelegem pe Dumnezeu cumva și în legătură cu ceea ce suntem noi.

(Arhimandritul Teofil Părăian, Veniți de luați bucurie, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2001, p. 43)