Prin anii 1991-1993, pe când eram student la o facultate de profil tehnic în care nu mă regăseam deloc şi când, adesea, viaţa părea de nesuportat, îmi spuneam, aproape zilnic, la trezirea din somn: "Nimic nu pot, nimic nu am, nimic nu sunt!" Și ziua devenea suportabilă... Puteam trăi doar ştiind că, oricum, nu am nimic de pierdut.

De mulţi ani încoace, în miez de noapte, îmi tot spun: "Nimic nu pot, nimic nu am, nimic nu sunt... fără Dumnezeu!" Și noaptea devine incandescentă... Sunt viu fiind cu Domnul şi nu am decât de câştigat; chiar şi dacă pierd totul.

Ulterior acestor trăiri, am fost uimit - şi nu prea - să aflu că un gând exprimat în mod similar au avut şi alţii, chiar dacă în contexte diferite. Poate chiar şi între voi e cineva...

***

Atunci când te mânii că nu ţi se dă dreptate, ia aminte la tine: eşti departe de Dumnezeu! Chiar să fie toată dreptatea la tine, ce nevoie ai avea tu să primeşti vreo confirmare de la cineva? Dacă Dumnezeu Însuşi te-ar încredinţa, în inima ta, că e aşa după cum crezi, de ce te-ar mai putea tulbura vreun om?

***

Patimă nu e doar dependenţa de plăcere, ci şi perversa dorinţă de a suferi. Pare-mi-se că, în acest veac al confortului, mai degrabă se întâlneşte - paradoxal... sau nu! - acest al doilea mod de a trăi pătimaş. E cu atât mai grav, cu cât celui care suferă astfel i se pare, nu de puţine ori, că e un soi de victimă situată în proximitatea martirilor. Procesul de despătimire e cu mult mai anevoios în acest caz decât în situaţia celui dependent de plăcere.

***

În atenţia celor care se gândesc să intre în mănăstire. O veche zicală monahală (conform Mitropolitului Antonie de Suroj), sună cam aşa: "Nimeni nu se poate nega pe sine însuşi, nu poate renunţa la tot pentru a-I urma lui Hristos dacă nu vede, fie şi pe chipul unui singur om, strălucirea slavei dumnezeieşti, a vieţii veşnice."

***

De câte ori noi spunem: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul!", tot de atâtea ori, Dumnezeu ne răspunde cu un încurajator: "Fiule, iertate sunt păcatele tale!" Eu aşa am auzit...

***

Dan Puric în dialog cu un eterodox, un om din presă care jonglează cu ideea de adevăr: "Haideţi, domnu' Puric, că adevărul nu e bătut în cuie". Replica celui care nu oboseşte a ne vorbi "Despre omul frumos" a fost genială: "Ba da, domnule ..., e bătut în cuie: uitaţi-vă la Hristos pe Cruce!"

***

O raportare sănătoasă la... boală este premisa vindecării noastre. Adică să conştientizăm, să acceptăm şi să ne asumăm boala, apoi să cerem, cu credinţă, ajutorul Vindecătorului sufletelor şi al trupurilor noastre - adică lui Dumnezeu!

***

Sunt unii care "profeţesc", azi, la milimetru când va fi sfârşitul lumii. Nu e ceva nou în istorie, dar va trebuie abordată foarte serios, în perioada următoare, problema aceasta, a semnelor "apocaliptice"... Apropo, de când este isteria virtute creştină?

***

Creştinismul nu e religie, în sensul în care sunt celelalte. Nu ne închinăm la un "acelaşi dumnezeu" împreună cu aceia care nu cred în Preasfânta Treime şi nu primesc pe Iisus Hristos, Dumnezeu-Omul, ca Mântuitor (şi mai sunt şi altele de adăugat aici, dar nu e spaţiu suficient). Nu există un soi de "convergenţă" către acelaşi "adevăr suprem", de factură religioasă. Există, cumva, unele intuiţii ale lor (căci Duhul suflă unde voieşte...), există şi unele doruri ale lor către Dumnezeul cel Viu. După cum există, la unii filosofi din Grecia antică, un soi de creştinism avant la lettre (de aceea unii dintre ei sunt cinstiţi de Biserică, fiind pictaţi pe exteriorul unor biserici cum e "Sf. Nicolae - Domnesc" din Iaşi). Dar nu există căi diferite către Dumnezeu, ci una este Calea, după cum Unul este Adevărul - cf. Ioan 14, 6). Da, îi iubim pe toţi, ca persoane, indiferent de religie (sau dacă sunt atei); sau, mai exact, ne străduim din toate puterile să-i iubim cu iubirea cu care Dumnezeu Însuşi îi iubeşte. Dar asta nu presupune să şi împărtăşim tot soiul de rătăciri şi bâjbâieli de ordin spiritual. Altminteri, de ce mai era nevoie să se răstignească Domnul Hristos pentru noi, dacă toate religiile sunt (sau erau) bune? N-avea altă treabă decât să sufere pe Cruce?

***

A crede înseamnă a te îndrăgosti de Hristos.