Doamne ajuta! Acum câteva luni m-am botezat la ortodocși(înainte eram catolic). Pana acum câteva zile eram bucuros ca in sfârșit sunt pe "drumul cel bun*, pana când mi-am amintit de ceva întunecat din copilăria mea. Acum cativa ani, ma aflam la bunica. Ea este foarte credincioasa si stiu ca tine post, se duce la biserica, etc. Din aceste motive credeam ca ea știe multe despre Biserică si mersul ei. Intr-o zi, ea mi-a explicat conceptul de deochi-descantec, iar eu, din curiozitatea copilărească, am dorit sa aflu mai multe despre aceste lucruri. Ea mi-a spus ca uneori, atunci când cineva se simte rău, este deochiat de altcineva. Pentru a-l face sa se simtă bine, ii dezlegi deochiul descântându-l. (Cel puțin asta am înțeles eu). Si nu dorind a vedea oamenii suferind lângă mine din pricina unor dureri de cap etc, am rugat-o pe bunica sa ma învețe un descântec. Si l-am învățat. (Ea mi-a spus ca nu mi-l poate spune rar(ca sa înțeleg si eu) ca își pierde puterea, dar tot am reusit să-l învăț, in ciuda ploii de cuvinte). Si, neștiind ca descântecul folosește puterea vrăjmașului, am început sa descant pe oricine avea probleme (asta mai e o problema, practic i-am "obligat" pe ceilalți sa folosească ajutorul răului). O descântam pe mama, pe tata, pe mine...oricine avea probleme nu scăpa nedescantat. Si acum mi-e frica sa nu fii făcut "un pact" sau ceva de genul cu răul, sa nu-l fi slujit etc. Am auzit ca vrăjitorii nu scapa nepedepsiti, ca sunt scârbe in fata Domnului, nu au șansă sa ajungă in Rai... Acum, din cauza unei neștiințe din copilărie, s-ar putea să-mi fi pierdut șansa la Viață Veșnică. Ma bucur, totuși, ca sunt anumite aspecte in favoarea mea: In primul rand, descântecul pe care il știam era foarte scurt (vreo 6 versuri) si parca nu era complet (bunica m-a învățat doar cele 6 versuri dar zicea ca mai e ceva (aprox 4 versuri)). In al doilea rand, nu am vrut sub nicio forma sa slujesc răul, sau sa cer ajutorul lui. Credeam ce descantectul si deochiul sunt doar forțe ale mintii. In al treilea rand, m-am botezat deci am alungat tot răul din suflet. (Acum ma tem ca știu ca e interzis unui vrajitor sa se împărtășească timp de câțiva ani...). Am mai descântat folosind "Tatăl nostru", sper ca nu devenise vrăjitorie cu lucruri sfinte, ci rugăciune in acest caz. Problema e ca il ziceam ca pe un descantec... In concluzie, in copilărie am practicat descântecul, fara a vrea ajutorul răului, ci al binelui. Din aceasta pricina mi-e teama sa nu fi pierdut Împărăția Cerurilor, sa nu fi fost slujitor al raului sau sa fi cauzat probleme celor din jur pt ca au cerut ajutor răului, fara sa dorească acest lucru... :(... (Mai am o problema, fara legătură cu primul subiect (n-am fost niciodată la un duhovnic, deci am destul de multe întrebări): pe când eram mai mic, nu știam aproape nimic despre Biserică. Știam doar ca este un Dumnezeu sus care ne iubește, știam cele 10 porunci, etc. Aflasem de păcatul de neiertat, si anume hula adusa Duhului Sfant. Mi-era foarte frica sa fac acest păcat, dar din neștiință, bănuiam ca multe lucruri sunt ale Duhului Sfânt, deci mi-era teama sa nu le insult. Pentru câteva minute am crezut ca pana si magia aparține Lui. Sper ca prin acest gând scurt (care am aflat ca nu e adevărat, cu ajutorul internetului) nu am "comis" păcatul de neiertat, tocmai din frica de a-l face.) Va mulțumesc mult pentru ca ați făcut acest site, nu am fost niciodată la un duhovnic iar câteva sfaturi in legătură cu ceea ce ma frământa sunt extrem de apreciate! Doamne ajuta!