Obștea tuturor slujitorilor din cadrul Patriarhiei Ortodoxe grecești, începând de la patriarhul Benedict și până la ultimul călugăr, formează așa numita „Frăție a Sfântului Mormânt”. Odinioară era destul de numeroasă. În prezent Frăția Sfântului Mormânt numără mai mult de 60 de viețuitori, dintre care 16 arhierei, 25 ieromonahi și arhimandriți, 10 ierodiaconi și 10 călugări. Cea mai mare parte dintre ei locuiesc în corpul clădirilor Patriarhiei grecești, situată la vest de Biserica Sfântului Mormânt. O mică parte din slujitori locuiește la biserica Maicii Domnului din Ghetsimani, la sediul de vară al Patriarhiei de pe Muntele Măslinilor, unde au și o modestă gospodărie, sau la diferite metocuri din Ierusalim. Locuințele sunt și ele destul de simple, călugărești. Masa și toate sunt de obște.

Ceea ce caracterizează Frăția Sfântului Mormânt este marea unitate duhovnicească, dragostea în Hristos, apropierea statornică, sinceră, care este între membrii comunității, disciplina care domnește între ei și spiritul de jertfă care îi unește. Toți sunt îmbrăcați la fel, în cea mai tradițională îmbrăcăminte călugărească; toți iau masa împreună. Arhiereii nu poartă nici un semn distinctiv – engolpion, brâu sau cârjă. De aceea nu-i poți distinge de ceilalți călugări. La biserică îndeosebi sunt foarte silitori. Se roagă și cântă împreună, se ajută unii pe alții, colaborează, fac tot ce este nevoie, în deplină dragoste. Sunt ascultători unii față de alții, cei mai mici față de cei mai mari; sunt solidari, se sprijină și țin mult la tradiție, la rânduială.

Misiunea de bază a Patriarhiei Ortodoxe din Ierusalim, a Frăției Sfântului Mormânt, se rezumă în general la una singură: să mențină cu orice sacrificiu ființa Bisericii Ortodoxe, făclia Ortodoxiei din primele secole creștine la Mormântul Domnului și în toată Țara Sfântă. Nimeni nu poate contesta adevărul istoric că Biserica Ortodoxă este cea mai veche Biserică creștină din Palestina. De asemenea, nimeni nu poate acuza Biserica Ortodoxă din Palestina că, de-a lungul istoriei, a fost o Biserică exclusivistă, dușmănoasă față de celelalte confesiuni. Ba dimpotrivă, putem afirma că Biserica Ortodoxă din Țara Sfântă a dat cele mai mari sacrificii de-a lungul istoriei: cuvioși, sfinți, mucenici și ierarhi dintre cei mai vrednici. Cu atotștiința lui Dumnezeu, Ortodoxia a avut cel mai mult de suferit în Orientul Mijlociu și Apropiat. Mai ales după invazia perșilor din anul 614. Lunga dominație a arabilor și a turcilor musulmani, ca și prozelitismul intensiv catolic, începând din secolul al XI-lea, au slăbit Biserica Ortodoxă din ce în ce mai mult. În zilele noastre, Patriarhia Ortodoxă din Ierusalim numără peste 20.000 de credincioși. Or, Frăția Sfântului Mormânt are tocmai această misiune: de a face totul ca Ortodoxia să se mențină la Sfintele Locuri și chiar să se întărească.

În prezent, singurele mijloace prin care este reprezentată și susținută Biserica Ortodoxă în Țara Sfântă sunt slujbele, cultul divin public și exemplul personal. Și tocmai acestea sunt cele mai importante. De aici și rolul hotărâtor al frăției Sfântului Mormânt.

Cu toată criza de personal monahal prin care trece Patriarhia de Ierusalim, slujbele se mențin, totuși, destul de bine la Sfintele Locuri. Sfânta Liturghie se săvârșește zilnic, fără excepție, la Biserica Sfântului Mormânt, noaptea, după Utrenie, între orele 1 și 2; la mormântul Maicii Domnului din Ghetsimani, dimineața. La Peștera Nașterii Domnului din Betleem, dimineața; la biserica Bunei Vestiri din Nazaret și la biserica Sfinții Împărați Constantin și Elena din incinta Patriarhiei, tot zilnic, dimineața. Peste tot slujesc preoți călugări. Numai la peștera din Betleem slujesc și preoți de mir, din lipsă de călugări. Utrenia se face la miezul nopții numai în Biserica Sfântului Mormânt între orele 23 și 1. La celelalte biserici amintite, ca și la paraclisele patriar-hale, Utrenia se face dimineața, începând de la orele 6. Iar Vecernia se face la toate bisericile după amiază la orele 16. La Biserica Sfântului Mormânt, ca și la mor-mântul Maicii Domnului, slujesc cu săptămâna câțiva ieromonahi, care se schimbă prin rotație. Liturghia cu sobor și, de cele mai multe ori, cu arhiereu, se face numai la Biserica Învierii, la Biserica Nașterii Domnului din Betleem și la catedrala mitropolitană din Nazaret.

Slujitorii din Frăția Sfântului Mormânt depun eforturi din ce în ce mai mari să facă față sfintelor slujbe care nu sunt deloc ușoare. Cadre tinere au puține și nu recrutează călugări și slujitori decât numai dintre elevii seminarului care funcționează pe lângă Patriarhie. În afară de slujbele pe care le fac la bisericile amintite, slujitorii din Frăție se deplasează, la nevoie, și la celelalte biserici fără preoți din Țara Sfântă. Mai ales la sărbători și la hramuri.

Iată rolul principal al Frăției Sfântului Mormânt: acela de a menține mereu aprinsă lumina Învierii și candela Ortodoxiei și de a continua peste veacuri firul sfintelor slujbe pe altarele lui Hristos din Țara Sfântă. Nădăjduim că Mântuitorul va binecuvânta și pe viitor Biserica Ortodoxă din Ierusalim cu tot mai numeroși, mai buni și cuvioși călugări slujitori.

(Arhimandritul Ioanichie Bălan, Pelerinaj la Mormântul Domnului, Editura Mănăstirii Sihăstria, 2010, pp. 274-277)