Echipa condusă de dr. Vinod Menon,  profesor de psihiatrie şi ştiinţe comportamentale la Stanford, a efectuat teste de rezonanţă magnetică la 46 de copii din clasele a II-a şi a III-a, elevi cu anxietate faţă de matematică şi fără anxietate. Copiii răspunseseră în prealabil la diferite chestionare, pentru a se depista gradul de anxietate, nivelul de inteligenţă, şi la alte teste cognitive, asigurându-se faptul că grupul testat este omogen din punctul de vedere al IQ, memorie etc. 

În cadrul cercetării, copiii au avut de rezolvat adunări şi scăderi. S-a putut observa astfel că la copiii cu frică de matematică, imaginile scanate pe creier arătau activitate crescută în amigdală – centrul fricii din creier, precum şi în hipocampus, o structură a creierului care ajută la formarea noilor amintiri. De asemenea, s-a înregistrat o activitate scăzută în zone asociate cu memoria activă, cu gândirea matematică şi cu rezolvarea problemelor. Foarte interesant a fost că analiza conexiunilor din creier arăta cum la aceşti copii creşterea activităţii în centrul fricii ducea la reducerea activităţii în regiunile din creier asociate procesării informaţiilor numerice. Mai mult, exista o mai puternică legătură între amigdală şi zonele responsabile cu activitatea emoţiilor din creier. Cele două grupuri de copii au ajuns astfel la performanţe diferite: copiii cu frică de matematică erau mult mai înceţi şi mai neclari în rezolvarea problemelor decât copiii fără această frică. 

Rezultatele cercetării arată că anxietatea faţă de matematică se manifestă din punct de vedere neurologic la fel ca şi alte tipuri de anxietate sau fobii, ceea ce poate sugera şi necesitatea unor abordări specifice din perspectiva tratamentului. „Nu poţi doar să-ţi doreşti să dispară, ca ceva ce nu ar fi real”, spune dr. Menon. (traducere şi adaptare Cristina Sturzu)