Furtuna patimilor omeneşti
Adu-ţi aminte de furtuna patimilor omeneşti, cea care nu trece zi să nu işte muget şi tulburare în inimile oamenilor şi care face să eşueze corabia duhovnicească a sufletului, sau chiar corabia societăţii.
„Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă” (Matei 6, 33).
Cum, în ce chip să căutăm mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu? Iată cum. De vezi furtuna bântuind şi urlând cu furie sau citeşti undeva despre un naufragiu, adu-ţi aminte de furtuna patimilor omeneşti, cea care nu trece zi să nu işte muget şi tulburare în inimile oamenilor şi care face să eşueze corabia duhovnicească a sufletului, sau chiar corabia societăţii.
Roagă-te sârguitor lui Dumnezeu să potolească furtuna păcatelor, precum a potolit oarecând cu cuvântul Său furtuna pe mare, şi să dezrădăcineze din inimile noastre păcatele, readucându-ne pentru totdeauna liniştea.
(Sfântul Ioan din Kronstadt, Viaţa mea în Hristos, Editura Sophia, Bucureşti, 2005, pp. 257-258)