Gadara, demonii și vindecarea (Matei 8, 28-34; 9, 1)

Reflecții

Gadara, demonii și vindecarea (Matei 8, 28-34; 9, 1)

Pericopa evanghelică de astăzi evidențiază categoria celor care, deși trec pe lângă minune, nu sunt capabili să o înțeleagă, nici să se bucure de ea. Categorie din care, nu de puține ori, facem parte și noi. Căci, da, de câte ori nu suntem capabili să ne bucurăm de tămăduirea aproapelui, nu suntem cu nimic mai presus de gadareni și de atitudinea lor. 

Text și context

Minunea potolirii furtunii e urmată de un alt episod. O exorcizare. Acțiunea se petrece în ținutul Gadarenilor, unde Iisus coboară din corabie, pe țărm. E întâmpinat de doi localnici. În aparență. În realitate, cei care țin să-L interpeleze sunt locatarii făpturilor lor suferinde. Diavolii.

Un altfel de dialog

Aceștia țin musai să dialogheze cu Învățătorul. Aparent. În realitate, nu dialogul îi interesează. Negocierea. Speră că dacă sunt ei cei care o inițiază, vor beneficia de condiții favorabile. Or, cine știe, Îl vor intimida. „Ce ai Tu cu noi, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici mai înainte de vreme ca să ne chinuiești?”, spun ei, victimizându-se. În decursul istoriei, modelul acesta al lamentației gratuite a fost adesea replicat în contexte felurite și cu roade variate. Îl vedem, nu de puține ori, implementat și astăzi. Căci de câte ori nu regăsim în jurul nostru, oameni care pretextează existența unei probleme și dau senzația că suferă, fără ca acest fapt să aibă o acoperire reală? 

Turma de porci

Scurta introducere, rostită pe un ton acuzativ, e urmată de o cerere bine țintită. S-ar putea spune că diavolul se roagă. Cum o face, însă, e o altă poveste. În cazul de față, solicită să fie îngăduit a intra în turma de porci. Scopul e clar. Suinele reprezintă sursa de venit a oamenilor locului. Mizează pe faptul că dacă aceștia vor muri, oamenii Îl vor urî și alunga. Li se îngăduie, totuși, acest lucru. Dintr-un motiv simplu. Un suflet de om e mai important decât toate avuțiile de pe pământ. Își fac numărul. Animalele se aruncă de pe țărm în mare. Cetatea rămâne fără o sursă importantă de profit. Avertizați de către păzitori, locuitorii ei se grăbesc să vină să vadă ce s-a întâmplat. Sunt, probabil, revoltați. Ar vrea să-I vorbească urât. Să-I ceară socoteală. Să-L forțeze să plece din hotarele lor. Ceva îi oprește. Vindecații. Or, poate, energia pe care o degajă. Una aparte, extrem de pozitivă. Se mulțumesc doar să-I ceară să plece de la ei. O astfel de solicitare va mai primi El și de la Petru. În alt context și din altă inimă, însă. Se conformează. În fond, nu Dânsul are de pierdut de pe urma îndeplinirii dorinței acestor oameni, incapabili să înțeleagă cu Cine stau de vorbă și să-și fixeze prioritățile. Iar ceea ce conta cu adevărat e deja făcut. Posedații sunt acum liberi, gata să se întoarcă la familiile lor și să se bucure de binecuvântarea lui Dumnezeu.

În loc de concluzii

Dintre toate exorcismele despre care vorbește Noul Testament, cea care-i are în centru pe demonizații din Gadara transmite un mesaj încă actual și cu valențe multiple. Vorbește despre dragostea lui Dumnezeu pentru lume. Una căreia nu i se pot interpune mărunțișuri, precum turma de porci. De asemenea, pericopa evanghelică evidențiază categoria celor care, deși trec pe lângă minune, nu sunt capabili să o înțeleagă, nici să se bucure de ea. Categorie din care, nu de puține ori, facem parte și noi. Căci, da, de câte ori nu suntem capabili să ne bucurăm de tămăduirea aproapelui, nu suntem cu nimic mai presus de gadareni și de atitudinea lor. De aceea, Evanghelia celei de-a cincea duminici după Rusalii vine să ne cheme să nu fim ca ei. Să descoperim bucuria prezenței lui Hristos în viața noastră și faptul că aceasta e mai prețioasă decât orice alt lucru material. Îndrăzniți!

Alătură-te comunității noastre pe WhatsApp, Instagram și Telegram!