Atunci, chemându-l pre el domnul lui, i-a zis: Slugă vicleană... (Matei 18, 32)

Dacă vrem Împărăția lui Dumnezeu, vom ierta tot ce aparține vieții noastre de pe pământ, tot ce s-a întâmplat rău cu noi în această lume. Fără rest, fără a privi în urmă. 

Dacă nu vrem Împărăția, iertarea noastră va fi în duhul lumii, adică în limitele intereselor de moment și plină de viclenia afirmării de sine. Vai de ea, iertare!

Iertarea care ni se cere nu ne aparține, noi suntem doar slugile ei. Iertarea care ni se cere aparține Împărăției Cerești dinăuntrul nostru. Este manifestarea și mărturia ei.

Creștinul nu iartă, ci oferă Împărăția...

Dar o astfel de înțelegere a iertării o poți lua doar din Sfântul Potir.