Părintele Ieromonah Maxim Moraru mi-a bucurat sufletul, în urmă cu ceva timp, cu două volume ale unei cercetări emoționante: „Țara Năsăudului” în timpul Primului Război Mondial - aspecte memorialistice, soci-economice și culturale (Ed. Argonaut, 2018, vol.I, 159 pg și vol. II, 140 pg. ). Nu sunt deloc simple monografii istorice. Un soi de poveste empatică a trăirii idealului național și a izbăvirii în libertate a gândirii sociale a oamenilor aleși ai Țării. Cu mult mai aproape de noi, noul său volum de meditații duhovnicești Gânduri de pandemie (Ed. Renașterea, Cluj Napoca, 2020, 117 pg). Iuliu-Marius Morariu, cum eu însumi l-am cunoscut înainte de a se călugări, sub numele Maxim, este unul dintre cei mai activi autori tineri din lumea monahală, dovedind, a câta oară, că ora et labora poate însemna și o lucrare în spațiul culturii pastorale și istorice.

Cercetător asociat al Universității din Preotoria (Africa de Sud) și secretar al Centrului de Studii Teologice „Ioan Lupaș” al Facultății de Teologie Ortodoxă din Cluj Napoca, membru al Institutului de Istorie Eclesiastică „Nicolae Bocșan” din Cluj și un redutabil realizator de emisiuni pentru Radio Renașterea, Radio Trinitas și Radio Someș, Părintele Maxim Morariu propune în volumul ultim un soi de meditație dinamică la vremea paralizantă a pandemiei. Profilul său științific – are peste 27 de lucrări în volum, 300 de studii și articole și 120 de participări în agora științifică – este dublat cu bucurie de profilul duhovnicesc al „exilatului” în isihia ce o putem numi liniștiți cea Departe de Acasă.

Resemnat în exil, la Roma, unde se află la studii, Părintele este „preluat” în grijă de Părintele protopop Nicolae Strugaru și familia acestuia, punându-i la îndemână nu doar cele ale supraviețurii în trup ci, mai ales, golful de liniște în care a evitat blocarea în carantinarea depresiei ori deznădejdii pe sufletul minunatului său prieten. Din zbaterea ca de porumbel a unui suflet sensibil la drama din jur, care refuză învingerea comunicării și comuniunii prin forța cuvântului, rostind, scriind, oftând în rugăciune, trebăluind în verb și Logos. Astfel „Gânduri de pandemie” se desenează asemenea unui profil de mărturisire într-o vreme golită de curaj. Veți citi, astfel, I. Gânduri de carantină (Am fost chemați să ne reinventăm singurătatea. Să coborâm în inimile noastre!; Iubirea aproapelui fără wi-fi, Skype, Whatsapp sau alte aplicații; Să așternem neliniștea și singurătatea noastră la picioarele Domnului; Dacă în anii trecuți L-am așezat în coada listei, acum Hristos este singurul oaspete ce va veni în casele noastre. Va învia și în acest an, de dragul nostru!; Hristos a înviat și în sufletele noastre?!; La ceas de pandemie, credința este o provocare; Întâlnirea cu Hristos are loc în inimă și cere curaj; Să folosim aceste momente pentru a curăți negura răutății de pe sufletele noastre; Dumnezeu nu intră cu cizme în sufletul nostru. Oare noi facem la fel cu cei din jur?; Dacă-I vom cere să-L vedem, Hristos va face să cadă solzii păcatelor de pe pleoapele inimii; În vremuri de pandemie, singurătatea a produs la nivel sufletesc multe daune, precum virusul, pp. 25-70); II. Meditații dedicate Săptămânii Mari  (În suferință, omul caută responsabili, Hristos, însă, nu reproșează nimănui nimic; Pacea și delicatețea sufletească a Maicii Domnului; Cina cea de Taină. Hristos sădește germenii speranței în inimile noastre; Fără Hristos  nu suntem altceva decât niște făpturi plăpânde, al căror final e predictibil; Să închidem ușile caselor și să le deschidem pe cele ale sufletelor; Nu El este cel care are nevoie ca noii să vorbim despre Înviere. Noi avem!, pp. 71- 92); III. Interviuri (Confesiunile emoționante despre coronavirus ale unui preot bistrițean în Italia: Toate sunt în mâna Domnului! Fie voia Lui!; Omul în fața pandemiei - provocări și soluții, pp. 93-114).

Volumul se deschide printr-o prefață emoționantă, Privind spre Lumina cerului, în vremea pandemiei (semnată de Menuț Maximilian, condei de preț al ziarului bistrițean Răsunetul, pp. 11-16) și de Cuvântul autorului (pp. 17-22) care deschid, în fapt, orizontul unei cunoașteri în Duh a vremilor grele de acum. Vremuri educative în pedagogia Scripturii, dacă le recunoaștem ca atare și le asumăm. Autorul nostru a reușit.