Aspecte introductive

Între pericopele evanghelice care străjuiesc Postul Mare se numără, precum era de așteptat, și un extras din predica de pe Munte. În centrul lui, fericirile. Acele gânduri ale lui Hristos cu privire la ceea ce ar trebui să conteze, anume: veșnicia. O condiție eliminatorie pentru admiterea aici o reprezintă fericirea. Căci da, Împărăția lui Dumnezeu nu este un loc al tristeții. Bursucii triști și încruntați care încearcă uneori să mimeze evlavia n-au ce căuta acolo! O vor descoperi pe pielea lor atunci când vor bate la poartă și vor fi trimiși în altă parte.

Cum poți fi fericit?

Spre deosebire de multe dintre cuvântări, aceasta beneficiază de un auditoriu destul de generos. Dacă în alte situații, Învățătorul se adresează doar discipolilor, aici vine să vorbească tuturor celor de față. Naratorul îi definește prin intermediul sintagmei de „mulțimi”. Avem toate motivele să credem că nu se înșeală când le numește astfel. Așezat într-un loc înalt, cel mai probabil pe unul dintre coarnele Hatinului, le spune lucruri menite a-i surprinde și bucura deopotrivă. Îi învață. Le arată că Împărăția va fi a celor săraci cu duhul, a celor ce plâng, a celor blânzi, a flămânzilor, însetaților, milostivilor, curaților cu inima, împăciuitorilor, prigoniților și a celor ce vor răbda ocări pentru el. Cu alte cuvinte, între realitățile sociale, culturale și spirituale ale vremii aceleia și cele eshatologice va exista o diferență fundamentală. Nu, nu va fi o răsturnare de valori. De ce? Pentru că, de fapt, adevăratele lucruri ce trebuie prețuite sunt cele prezentate de Iisus. Problema o reprezenta și atunci, cum o reprezintă adesea și astăzi, abordarea societății vremii. De aceea, între multiplele dimensiuni ale celor prezentate se numără și apelul la revenirea în firescul lucrurilor.

Împărăția și moștenirea ei 

Căci da, săracii cu duhul vor moșteni Împărăția. Simplitatea minții și a inimii lor îi va călăuzi înspre acel loc minunat. Aidoma și pe cei ce plâng. Nu pentru că Raiul ar fi spațiul în care se adună plângăcioșii. În niciun caz! Din pricina dimensiunii mângâietoare și taumaturgice a acelui loc. În plus, a te sătura de hrana cea duhovnicească va reprezenta un element definitoriu al acestui loc, definit de asemenea prin aspecte precum pace, milă, blândețe, ori mărturisire. Spre a deveni părtași ai celestelor slăvi trebuie să-l urmăm pe Hristos. Aidoma mulțimilor și mai mult decât acestea. Căci, dacă o parte dintre cei care au plecat să-L asculte s-au lepădat de el pe drumul înspre Golgota, noi suntem invitați să ducem mărturisirea până dincolo de ea. Ne motivează certitudinea faptului că acel loc sinistru nu reprezintă sfârșitul, ci doar un moment de popas. O clipă în care suntem invitați să ne tragem sufletul pentru ca, ulterior, cu maxim de avânt, să pornim înspre porțile ce stau de hotar lumilor.

În loc de concluzii

Dens în conținut și prezentat pe înțeles, pasajul ce conține fericirile vine să aducă în atenție adevăruri esențiale. Să vorbească despre simplitate și despre modul în care Dumnezeu se sălășluiește în aceasta. Atunci când vom înțelege valoarea unor chestiuni precum mila, inima curată, sărăcia cu duhul, mărturisirea ori simplitatea, vom fi deja cu un pas mai aproape de îndumnezeire. Îndrăzniți!