După cum ouăle ce se încălzesc în sân scot pui, așa și cugetele nedescoperindu-se ies în lucruri.

După cum caii, când aleargă, se întrec uni cu alții, așa și însoțirea cea bună se îndeamnă pe sine.

După cum norii ascund soarele, așa și gândurile cele rele întunecă și pierd mintea.

După cum untdelemnul alină marea și nevrând ea, așa postul stinge înfocările trupului și fără voia lor.

După cum apa, când se îmbulzește, izbucnește în sus, așa de multe ori și sufletul, înghesuit fiind de primejdii, la Dumnezeu prin pocăință s-a suit și s-a mântuit.

(Sfântul Paisie de la Neamț, Cuvinte și scrisori duhovnicești, II, Editura Doxologia, 2010, p. 300)