Gândurile din timpul rugăciunii – de ce apar și de ce ne tulbură?
Nu spuneți: „gândurile mele au fost gânduri simple, copilărești”. Sunt copilărești, dar substratul lor este foarte adânc.
Părinte, spuneți-ne un cuvânt despre războiul nevăzut!
Când faceți rugăciunea sunt mii de gânduri care vă asaltează. Când stai la televizor în fața unui film, două ceasuri nu te miști de acolo și mintea ta nu mai fuge. Stai acolo și te uiți la ce se întâmplă.
Dar încearcă să spui Tatăl nostru și ai să vezi că o mie de gânduri o să îți treacă prin minte. Tatăl nostru îl spui într-un minut și-ți trec o mie de gânduri prin minte... Zici că nu sunt gânduri păcătoase? Este adevărat, unele gânduri nu sunt păcătoase, pentru că demonul vrea să facă orice din tine, numai să nu spui rugăciunea.
În timp ce spui „pâinea noastră cea de toate zilele”, îți vine în minte că nu ai luat pâine de la magazin, sau te întrebi cât o fi ceasul, sau dacă afară plouă, sau ninge, sau e soare. O mie de gânduri inocente, dar ele toate au rolul satanic de a te îndepărta de la atenția rugăciunii.
Așa că nu spuneți: „gândurile mele au fost gânduri simple, copilărești”. Sunt copilărești, dar substratul lor este foarte adânc. Cele mai multe fapte pe care le facem noi sunt fapte rele. Mai puține sunt cele bune, pentru că răul este foarte imaginativ. Uită-te la un om rău câte născocește ca să facă rău, câtă elaborare mintală irosește ca să-și închipuie răul, câte mijloace are prin care face păcatul, prin care lovește... Pe când omul bun este foarte simplu. El știe că face binele și îl face. Nu se omoară ca să inventeze tot felul de sisteme ascunse și subterane.
Întoarce-te la Dumnezeu, căci Dumnezeu te așteaptă.
(Părintele Gheorghe Calciu, Cuvinte vii, Editura Bonifaciu, 2009, p. 43)