Giurgeni – mănăstirea Maicii Domnului
Minunile ce se revarsă din bunătatea Născătoarei de Dumnezeu, prin icoana de la Giurgeni, ne fac să conştientizăm, până astăzi, că în orice încercare Dumnezeu ne este alături – iar Maica Domnului este mama noastră, a tuturor.
În teologia creştină, Maica Domnului a fost văzută dintotdeauna drept făcătoarea de bine. Atunci când valurile vieţii noastre devin agitate, speranţa se îndreaptă spre Fecioara Maria care, ca o mamă, aduce linişte şi binecuvântare. Aşa se explică mulţimea icoanelor ce le întâlnim în bisericile noastre, care ne zugrăvesc dragostea maternă a Maicii Domnului. Prezente încă din catacombele romane, icoanele Născătoarei de Dumnezeu considerate a fi făcătoare de minuni sunt împânzite în toată lumea creştină. În ţara noastră, sunt binecunoscute minunile icoanelor de la Mănăstirile Neamţ, Nicula, Agapia, Pasărea, Hadâmbu, Catedrala Mitropolitană din Iaşi, Biserica Icoanei din Bucureşti.
Lista icoanelor minunate ale Fecioarei Maria este completată de una mai puţin cunoscută, aflată în biserica Mănăstirii Giurgeni, din judeţul Neamţ. Un loc în care istoria respiră prin zidurile ce îşi au începutul în secolul al XVIII-lea, când monahul Ghedeon a pus bazele unui aşezământ, pe moşia boierului Giurgiu. Concret, mănăstirea a fost atestată în anul 1809, când Schitul Giurgeni a fost trecut în catagrafia Episcopiei Romanului. Din această perioadă, aşezarea monahală a dobândit odorul de mare preţ – icoana Maicii Domnului, care a fost îmbrăcată în argint de către meşterul Cloroiescu, în anul 1831.
Către jumătatea secolului al XIX-lea, schitul a fost transformat în mănăstire de maici, apoi reparat şi reconsolidat în timpul stăreţiei monahiei Xenia Sion. Lucrările au fost finalizate în anul 1926.
Decretul de tristă amintire, 410 din anul 1959 a adus vreme de doliu şi pentru Mănăstirea Giurgeni. Maicile au fost încadrate în câmpul muncii, iar complexul monahal a devenit spaţiu de depozitare a cerealelor cooperativei de partid. Ajunsă în ruină, mănăstirea îşi trăia ultimele zile când, o rază de lumină, o minune a Maicii Domnului, a făcut ca în 1993, o mână de oameni să ceară Episcopiei Romanului reactivarea aşezământului.
Biserica a fost refăcută. Au fost ridicate noi clădiri anexe, necesare desfăşurării activităţilor sociale şi filantropice. Aşa, mănăstirea a devenit un loc căutat de către credincioşii din judeţele Neamţ şi Vaslui.
Minunile ce se revarsă din bunătatea Născătoarei de Dumnezeu, prin icoana de la Giurgeni, ne fac să conştientizăm, până astăzi, că în orice încercare Dumnezeu ne este alături – iar Maica Domnului este mama noastră, a tuturor.
Sihăstria Provata – Athos
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro