„Fac răbdare și stau să mă închin, nici măcar un moment nu am simțit că vreau să abandonez”

11 Octombrie 2015 18:29 Anda Elena Pintilie Reportaj

„Acum șapte ani am stat la rând trei nopți și două zile. Am urcat de undeva, dinspre Podul de Piatră. Nici măcar un moment nu am simțit că vreau să abandonez. Probabil că a fost un canon al nostru, pe care l-am avut de împlinit” - Elena, din Constanța 

Un Constantin și trei Elene sunt primii pelerini care s-au așezat deja la rândul de care se va ține seama, atunci când moaștele Sfintei Parascheva vor fi scoase afară, spre închinare. Oamenii sunt dispuși să aștepte mai mult de 24 de ore, să se roage și să mulțumească. „Avem și scăunele, pentru când vom obosi. Avem și haine groase, pentru la noapte, când se va lăsa frigul”, povestește Elena Săbiuță. Are 70 de ani și vine din Piatra Neamț. Vine de mulți ani aici. Este fericită și plină de credință. „Este un sacrificiu pentru Sfânta Parascheva și pentru sănătatea noastră. Simțim răspuns la rugăciuni. Mă duc acasă cu inima, parcă, mai împlinită. Nu mă mai doare picior, mână, nimic. Sfânta îmi dă sănătate! Nu simt frig, nu simt foame, nu simt oboseală”, continuă femeia. Cel mai mult a stat la un rând 30 de ore.

Însă, celelalte două Elene, mamă și fiică, din Constanța, au avut acum șapte ani o experiență și mai și. „Atunci, am stat la rând trei nopți și două zile. Am urcat de undeva, dinspre Podul de Piatră. Nici măcar un moment nu am simțit că vreau să abandonez. Probabil că a fost un canon al nostru, pe care l-am avut de împlinit. De atunci, am mai venit cinci ani la rând și niciodată n-am mai stat atât de mult. A fost, probabil, o încercare. Merită să ne închinăm sau nu mai venim niciodată?”, își amintește fiica. Mama este fericită, că a reușit să ajungă și în acest an. „Mă dor picioarele foarte tare și, în general, nu prea pot sta mult într-un loc. Aici stau, că lung este drumul și, cine știe dacă mai ajung și la anul? Barem, să stau acum”, spune femeia de 70 de ani, din Constanța.

Aici e secretul. În răbdarea și dragostea credincioșilor pentru Sfânta Parascheva. „Ca să pui mâncarea pe masă, cât trebuie? Un om tebuie s-o muncească în câmp, în piață trebuie să te duci s-o cumperi, vii acasă s-o pregătești și mult mai târziu este bună de pus în farfurie. În biserică poți veni și mâine și poimâine, însă aici, la rândurile cele mari, altceva este. Răbdarea!”, explică Constantin Mocanu, din Focșani. Se cunoaște cu Elena din Piatra Neamț de patru ani, de la rând, de la Sfântă. Și împreună, cu celelalte Elene și cu restul credincioșilor, cei patru îți amintesc în fiecare an cum se trăiește dar, mai ales, ce satisfacții aduce răbdarea. 

De la același autor

Ultimele din categorie