Când Hristos se apropie de om, când ajunge în sufletul nostru, când se adresează omului, când îi pătrunde în inimă, sufletul omului se schimbă.

Şi atunci acesta este într-adevăr modul în care ar trebui să-L vedem pe Hristos. El e prietenul nostru, fratele nostru. El este tot ce e bun şi frumos. El este Totul. Este bucurie, viaţă şi lumină. Este adevărata Lumină care-l umple pe om de bucurie; care-l urcă pe culmile fericirii; care-l face să vadă totul şi pe toţi; care-l face să-i iubească pe toţi şi să dorească să fie împreună cu ei, în şi cu Hristos.

Creştinul când Îl află şi Îl cunoaşte pe Hristos, când Hristos se sălăşluieşte chiar înlăuntrul micului său suflet şi el Îl simte, vrea să strige şi să spună peste tot; vrea să vorbească de Hristos, să spună ce este El, vrea să spună „iubeşte-L pe Hristos” şi nu pune nimic mai presus de dragostea Sa. Hristos e totul, El e izvorul vieţii, tot ce ne-am dori mai mult, este totul. Tot ce-i frumos este în Hristos.

(Klitonos Ioannidis, Mărturii şi experienţe – o învăţătură a Părintelui Porfirie, aşa cum a fost ea înregistrată pe bandă de magnetofon, Editura Bunavestire Bacău 2005, pp. 61-62)