Jonathan Haidt este un foarte cunoscut și apreciat psiholog social și profesor universitar american. În volumul recent publicat – O generație în pericol. Cum afectează telefonul sănătatea mintală a copiilor noștri și cum îi putem proteja (Bookzone, 2024), pe baza cercetărilor și a constatărilor din ultimii 20 de ani, însumând peste 5.000 de studii care avertizează asupra efectelor negative ale dependenței de tehnologie, autorul identifică, începând din 2010, o „Mare Remodelare” a copilăriei. Adică activitățile tinerilor s-au mutat din spațiul social în cel virtual, iar „copilăria marcată de joacă” s-a transformat în „copilăria petrecută în fața ecranelor”. Ca urmare, în timp ce fetele au început să aibă tulburări de interiorizare, din spectrul anxietății și al depresiei, la băieți se observă probleme de exteriorizare a sentimentelor, marcate prin tulburări de relaționare, lipsa controlului, violență, asumarea unor riscuri.

Efectele folosirii compulsive a smartphone-ului asupra cortexului copiilor

Precum constată Jonathan Haidt, în volumul amintit, cele mai afectate au fost persoanele care între anii 2010-2015, perioada răspândirii largi a smartphone-urilor și a mutării activităților din lumea reală în cea digitală, aveau vârsta de 11-13 ani (la fete) și 14-15 ani (la băieți). Explicația medicală este aceea că, la această vârstă se accentuează mielinizarea creierului, cu impact major asupra cogniției. Experiențele avute de copii în acest interval de timp lăsă urme adânci, pentru întreaga viață asupra psihicului și a sănătății lor, a întregii lor vieți lăuntrice și sociale. Cortexul frontal, esențial pentru autocontrol, amânarea recompenselor, rezistența la tentații sau la frustrare, ajunge la maturitate spre vârsta de 25-26 de ani.

Din acest motiv, copiii și tinerii aflați la pubertate sunt cei mai vulnerabili. În absența discernământului, ei pot deveni țintă a dependențelor pe care le poate crea tehnologia persuasivă, cu ajutorul captologiei, știință de care producătorii de device-uri nu sunt străini. În lipsa controlului psihic sau al sprijinului responsabil al adulților, copiii devin subiect-țintă al condiționărilor fizice și psihice. De altfel, unii dintre cei mai importanți designeri digitali au afirmat că intenția lor nu mai este de mult timp confiscarea timpului utilizatorilor, care înseamnă bani, ci o adevărată cursă de a coborî, contra cronometru, la rădăcina trunchiului cerebral al tinerilor. Cum? Prin utilizarea unor tehnici behavioriste și prin exploatarea vulnerabilităților psihice ale unor copii lipsiți de experiență de viață și de capacitatea de a se abține de la dispozitive ademenitoare și acaparatoare. Scopul esențial urmărit este de a-i lega de ecrane, dispozitive, programe, aplicații și rețele, printr-o buclă de feedback de implicare și de validare.

În ciuda unor beneficii și efecte pozitive ale rețelelor sociale: sentimentul că sunt acceptați, dezvoltarea creativității, consolidarea legăturilor cu prietenii absenți fizic, oferirea de distracție și divertisment, oricând și în format infinit, acestea stau la baza afecțiunilor psihice tot mai numeroase, observate la utilizatorii „înrăiți” ai dispozitivelor digitale și, în mod deosebit, ai rețelelor sociale: însingurarea, izolarea, anxietatea, depresia. Un paradox al folosirii acestor rețele este acela că deși măresc cantitatea conexiunilor sociale, reduc calitatea și natura protectoare a lor, cufundându-i pe cei care le utilizează compulsiv în oceanul singurătății emoționale și al depresiei. Pe fondul conectării, al comunicării și al conexiunii, se naște, în fapt, lipsa de comuniune.

Soluțiile pe care le propune psihologul și profesorul american, adevărate „reforme” parentale și pedagogice, ce trebuie acceptate și recomandate de guverne și producătorii de tehnologie digitală, de pedagogi și părinți, sunt în număr de patru și de o valoare practică deosebită:

1. Fără smartphone-uri înainte de liceu. Până în clasa a noua (aproximativ 14 ani) copiilor are trebui să li se ofere telefoane simple, fără acces la internet, pentru a comunica în mod deosebit cu părinții. 

2. Fără rețele sociale înainte de 16 ani. Aceasta este recomandarea autorului, având în vedere efectele nefaste ale petrecerii timpului în fața ecranelor și pe rețelele sociale, constatate și demonstrate științific (de o bogată literatură de specialitate). Și având în vedere că sunt la vârsta cristalizării psihicului, o perioadă vulnerabilă pentru copii, odată ce structura cortexului frontal se definitivează spre 25- 26 de ani, iar ei nu au capacitatea de a-și controla instinctele, a-și amâna recompensele, a evalua obiectiv realitățile, din punct de vedere cognitiv. 

3. Școli fără telefoane. Recomandarea binecunoscutului psiholog este ca în școli, dispozitivele digitale să se colecteze, la începutul cursurilor, în locuri special amenajate și să fie returnate elevilor, la sfârșitul orelor, pentru a putea fi atenți la educatorii lor și la cunoștințele predate și să nu fie distrași de la activitățile didactice. 

4. Mai multă joacă nesupravegheată și independentă în copilărie.  Relațiile directe, nemijlocite, dialogul empatic și discuțiile asertive, joaca alături de alți copii și nicidecum cea virtuală, în fața ecranelor digitale, constituie o adevărată „școală a vieții”, la care copiii dobândesc abilități sociale și emoționale, între care empatia, compasiune, rezistența la frustrare și reziliența. 

Implementarea și respectarea acestora au capacitatea de a reîntoarce copii acasă, la adevărata copilărie și de a-i pregăti pentru viața reală, nu imaginară și iluzorie, care ia sfârșit la primul click.