Într-o cameră spaţioasă, cu multe ferestre şi lumină din belşug, îi întâlnesc privirea maicii Nectaria, cea care brodează icoane. Ea este originară dintr-un sat din Bucovina, unde „ocupaţia de bază a fetelor este brodatul”. Mă așez lângă ea și-o privesc preț de câteva minute cum lucrează cu ață neagră contururile unei icoane a Maicii Domnului cu Pruncul pentru o bederniţă. „Pânza albă, fixată într-un gherghef, e desenată mai întâi cu acele culori cu care urmează a fi brodată”, îmi explică ea. Alături de maica Iustina, care e încă la început, maica Nectaria e singura care știe să brodeze icoane.

Pe o măsuță sunt înșirate tot felul de papiote, mici şi mari, de culori deschise, dar şi închise, în nuanţe vii. Roşu, albastru marin, galben în mai multe palete și verde crud sunt câteva dintre ele. Se foloseşte îndeosebi mătasea, iar pentru fond și aureole – fir aurit. Brodatul icoanelor este o activitate migăloasă și pentru asta ai nevoie de o vedere brici.

„Aici, la mănăstire, am învățat singură ceva mai frumos”

„Prima dată cos conturul la icoană. Și îl fac tot cât l-am prins în gherghef. Ce am cu negru, fac tot, îmi vine mai ușor așa.  După aceea, următorul pas e să pun culoarea care semnifică lumina acolo unde o am în model. Și așa, rând pe rând, lucrez tot cu următoarea culoare. Eu obișnuiesc să conturez mai întâi fața, fiindcă e cel mai greu și e important să nu intru după aceea cu alte culori acolo unde este fața, să fiu nevoită să schimb mai apoi. E mărunțel, într-adevăr, dar eu, de mică, am lucrat acasă la broderie, la fețe de masă, la mileuri, dar nu la icoane. Aici, la mănăstire, am învățat singură ceva mai frumos”, spune maica Nectaria.

Florile împletite în simboluri

În atelierul de croitorie și broderie de veșminte al Mănăstirii Miclăușeni, modelele şi simbolurile îmbină frumos elementele ce țin de tradiţional cu ce legate de spiritualitate. Viţa de vie cu rodul său şi spicul de grâu galben auriu sunt simbolurile Euharistiei, care apar cel mai des cusute sau brodate pe veşmintele preoţeşti şi pe acoperămintele din biserică. De asemenea, florile, de diverse mărimi, forme şi culori, folosite ca motive tradiţionale, se regăsesc şi aici, din dorinţa de a da o notă de autenticitate.

Între mașinile de cusut sau de brodat și mesele pe care se croiește materialul, am observat două veșminte preoțești așezate pe umerașe. Foarte frumoase! Maicile Iustina și Ecaterina m-au invitat să le privesc mai îndeaproape. Simetrie, rafinament, bun gust și multă lumină. Pe felon, o salbă de trandafiri aurii delicați își desfășoară petalele. Flori, frunze, petale lungi și scurte, toate în auriu și argintiu. Crucea este încadrată de viţa de vie şi de două spice ce îşi pornesc tulpinile de la baza sa. M-a impresionat foarte mult un potir înalt, cusut cu fir aurit, susţinut de două spice bogate de grâu, ale căror boabe pline ajungeau până la gura potirului.

Prețiozitate și simplitate, în culori vii

Din spusele maicii Iustina, un veșmânt se face mai ușor, iar acoperămintele pentru biserică, mai greu. Acestea din urmă costă mai mult și de aceea nu toată lumea își permite să facă și veșmântul, și îmbrăcămintea de biserică același model. 

Am zăbovit asupra unui album cu modele de veșminte și acoperăminte pentru biserică, alcătuit de maicile de aici. În acestea, auriul și rozul închis, spre mov, verdele, galbenul, roșul sângeriu trezesc atenția. Sunt modele formate cu precădere din linii groase; altele, din linii fine și delicate. Lanțuri de flori împodobesc materialul. Pe un alt model, vița de vie își înalță la cele două capete frunzele, iar coardele-i susțin o cruce aurie brodată.

În broderia veșmintelor, crucile pot fi alungite sau pătrate, alcătuite din forme geometrice pline, cu nuanțe combinate de culoare. Prețiozitatea stă alături de simplitate, armonizând culorile, formele și dispunerea motivelor.