În scena Bunei Vestiri sunt pictați Sfânta Fecioara Maria şi Sfântul Arhanghel Gavriil, care sunt așezați faţă către faţă, fiecare pe câte un canat al uşilor. De obicei, Sfânta Fecioară este pe cel din dreapta, iar Sfântul Arhanghel pe cel din stânga. Maica Domnului se zugrăveşte în acest context, pentru că ea este cea care ne-a deschis uşile milostivirii Cerului, aşa cum se roagă preotul aici, înainte de începerea Liturghiei: „Uşa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu..”.

În icoana Bunei Vestiri, Maica Domnului este zugrăvită vorbind cu Arhanghelul, uneori stând în picioare, alteori aşezată pe un tron. Maica Domnului îl primeşte pe Arhanghel, ţinând în mână un caier. După tradiţie, aceasta era munca ce-i fusese rânduită Maicii Domnului de către preoţii templului din Ierusalim. Maica Domnului avea de ţesut îmbrăcămintea altarului, de culoare roşie, iar această ţesătură vorbeşte în chip tainic despre faptul că Preacurata Fecioara a fost aleasă pentru a îmbrăca lăcaşul cel Sfânt al Dumnezeirii cu porfira trupului ei. Fecioara are capul înclinat, atitudine care sugerează primirea golirii de sine.

Sfântul Arhanghel Gavriil este reprezentat nu stând ferm pe pământ, ci abia atingându-l cu piciorul. Mâna lui este ridicată în semn de salut, cu degetele unite, în gestul binecuvântării. Salutul îngerului către Maria este tradus astfel: „Nu te teme, Marie, căci ai aflat har de la Dumnezeu” (Luca 1,30). În alte scene, arhanghelul este reprezentat ţinând în mână un crin, ceea ce simbolizează curăţia sufletească, nevinovăţia ‒ embleme ale Sfintei Fecioare Maria.

În continuare, sub această scenă, au fost adăugați cei patru Evanghelişti. Aceștia se zugrăvesc în medalioane mai mici, ca unii care au aşternut în scris vestea cea bună.