Cel care a rămas în conștiința locuitorilor din Capitala Moldovei drept Mitropolitul „Iosif cel Sfânt” a fost un om care a gustat din plin greutățile vieții. Crescut de un unchi, Teofilact, Ioan Naniescu a mers în toate locurile în care era trimisă la ascultare ruda sa: Iași, Focșani și Buzău, fără a mai pune la socoteală Basarabia natală. Pașii vieții l-au purtat chiar și la București.

În anul 1840, Ioan a terminat Seminarul de la Buzău cu rezultate de excepţie şi a fost înscris de către părintele său sufletesc, Chesarie Episcopul, la Colegiul „Sfântul Sava” din Bucureşti, pe care l-a absolvit în anul 1847.

Venind în Bucureşti pentru a putea urma cursurile Colegiului, ierodiaconul Iosif a locuit în casele de la Biserica Sfântul Dumitru, metocul Episcopiei de la Buzău. Perioada în care a fost elev la renumitul colegiu bucureștean a fost cea mai roditoare pentru educația sa. Științe exacte, limba franceză, limbi clasice, toate au fost studiate de către ierodiaconul Iosif, fără a lăsa deoparte teologia și mult îndrăgita muzică psaltică.

Aici l-a avut profesor pe Constantin Moroi, vestit profesor de drept. La înmormântarea lui, la 15 aprilie 1847, elevul Iosif Naniescu a rostit o frumoasă cuvântare din partea şcolarilor. Tot în perioada petrecută la „Sfântul Sava”, Iosif trăiește clipele Revoluţiei din anul 1848 şi este martor la cel mai de seamă eveniment pentru români din secolul al XIX-lea: Unirea Principatelor.

La București, ierodiaconul Iosif a legat două prietenii ce aveau să lase urme în istoria noastră națională: cu Vasile Boerescu, care a ajuns Ministru al Cultelor şi Instrucţiunilor Publice, ajutându-l pe mitropolitul Iosif să restaureze Catedrala Mitropolitană și cu pictorul Gheorghe Tătărăscu – cel care a împodobit pentru eternitate măreața cadetrală din Capitala Moldovei.