Aspecte introductive

Definită de către evangheliști drept „cetatea Sa”, Capernaumul este martorul mai multor minuni săvârșite de către Mântuitorul Hristos. La loc de cinste se găsește și cea la care suntem chemați a medita astăzi. Una cu un mesaj profund și actual. 

Slăbănogul și prietenul

Coborât din corabie, Învățătorul propovăduiește pe meleagurile mai-sus pomenitului orășel. În fața lui e adus un slăbănog. Relatări paralele vin să descrie cu atenție la detaliu contextul miracolului. Cărat pe targă de patru prieteni, omul suferind e coborât prin acoperiș. Din motive obiective. Adunarea de popor nu era dornică să ofere posibilitatea de a străbate până la El. Cu excepția amicilor în cauză, toți cei de acolo erau interesați doar de propriul sine. E greu de zis dacă Cel care le vorbea conta cu adevărat, ori se găseau la locul cu pricina doar pentru a se putea lăuda ulterior că l-au cunoscut. Din pură curiozitate. Forțați de împrejurări, cei în cauză îl vor urca pe slăbănog pe acoperiș și de acolo îl vor coborî în fața Tămăduitorului. Naratorul însuși va ține să sublinieze faptul că „credința lor” stă la baza minunii. 

Iertarea ca bază a vindecării

Minunea însăși, va cunoaște două etape. Cea dintâi va fi iertarea: „văzând credinţa lor, a zis slăbănogului: Îndrăzneşte, fiule! Iertate sunt păcatele tale!” Cuvintele Sale vor stârni rumoare în rândurile auditoriului pestriț. Cărturarii vor protesta, considerând vorbe de hulă cele pe care le rostise. Ca atare, Fiul lui Dumnezeu va ține să explice de ce a reacționat astfel. Va arăta că iertarea este primul pas înspre tămăduire. Că, aidoma unui iceberg, sufletul omului are multe părți nevăzute. Că o mare parte din suferința trupească zace ascunsă în suflet. Iar dacă acesta nu este curățit prin scăldarea în baia iertării, vindecarea trupească nu e completă. De aceea, în mai multe dintre acțiunile sale tămăduitoare, Iisus va face referire la iertarea păcatelor înainte de a oferi tămăduirea trupească propriu-zisă. Aceasta va urma și aici, imediat ce lucrurile vor fi explicate. „Dar ca să ştiţi că putere are Fiul Omului pe pământ a ierta păcatele, a zis slăbănogului: Scoală-te, ia-ţi patul şi mergi la casa ta”, va rosti cu fermitate Hristos. Urmarea e imediată. Omul își strânge patul, își face drum prin mulțime și pleacă spre casă. Mulțimile privesc uimite și slăvesc pe Dumnezeu. 

În loc de concluzii

Evanghelia de astăzi vine să ne spună multe lucruri. Despre Hristos, vindecare, slăbănog, prieteni, credință și despre noi. Ne arată că Domnul vieții e capabil să tămăduiască și știe cum să o facă. Vindecând întâi sufletul. Apoi, vorbește despre modul în care credința poate să ajute. Evanghelistul e clar atunci când arată că minunea are drept motivație credința prietenilor omului îndurerat. Puși față în față cu suferința celuilalt, putem și noi să devenim ca ei. Ori, putem alege o altă ipostază. Aceea a mulțimii indiferente care nu-i face loc, fiind preocupată mai degrabă de propriul ei confort. Sau pe cel al cărturarilor care, în loc să vadă faptul miraculos care e pe cale să se petreacă, socotesc că Învățătorul blasfemiază. Depinde de noi cum ne plasăm în raport cu durerea aproapelui. E bine să știm, totuși, că Domnul ne-ar vrea precum pe prietenii celui din relatare. Îndrăzniți!