Sârguieşte-te să asculţi toată slujba într-o stare de trezvie a minţii, trecând de la un simţământ la altul. Cu sufletul pregătit, apropie-te de potirul Domnului şi zărindu-l, să faci o închinăciune lui Hristos Care Se apropie de tine. Deschide-ţi buzele şi inima, primeşte-L, chemându-L cu multă smerenie împreună cu Sfântul Apostol Toma: Domnul meu şi Dumnezeul meu! Slavă Ţie, Dumnezeule! Slavă Ţie, Dumnezeule! Slavă Ţie, Dumnezeule!

Apropiindu-te de potirul Domnului cu o asemenea stare sufletească şi în aceeaşi stare sufletească plecând, vei simţi în inima ta: „Cu totul adevărat este cuvântul Stăpânului şi Dumnezeului meu, că cel ce se împărtăşeşte cu Darurile cele dumnezeieşti şi îndumnezeitoare nu este singur, ci cu Tine, Hristoase al meu, Cel ce eşti din Lumina cea cu trei străluciri, Care luminează lumea”. Iată că de-acum îl porţi pe Hristos în tine. Ia aminte să-L păstrezi în tine şi să-L odihneşti cu toată râvna. Dacă Hristos este în tine, cine poate să-ţi stea împotrivă? Vei putea să lucrezi toate întru Domnul Care îţi dă puterea.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul,  Calea spre mântuire, Editura Egumenița, Galați, pp. 202-203)