Dintre toate patimile, două sunt mai grele: curvia și trândăvia, care zăpăcesc și slăbănogesc amărâtul suflet, fiind în atârnare una de alta și întocmai ca o pereche. Ele sunt greu de combătut și cu neputință de biruit, neputând fi înfrânte cu desăvârșire de către noi. Una crește mai mult în partea poftitoare, dar cuprinde prin fire, fără deosebire, materia amândurora, a sufletului și a trupului; căci plăcerea ei e amestecată întreagă în toate mădularele. Cealaltă, stăpânind la început cugetarea, cuprinde ca o iederă tot sufletul și trupul, făcând firea leneșă, slăbănoagă și lăsătoare. Ele nu pot fi scoase și biruite cu desăvârșire înainte de nepătimirea fericită, când sufletul primește puterea de la Duhul Sfânt în rugăciune, care-i dă slobozire, putere și pace adâncă în inimă, făcându-l să se veselească prin liniștire.

Deci curvia este începătura, împărăteasa, stăpâna și plăcerea care cuprinde toate plăcerile, având ca soață trândăvia, care poartă ca o căruță greu de biruit pe căpeteniile lui Satana. Prin ele au intrat prilejurile patimilor în viața amărâților de noi.

(Sfântul Grigorie Sinaitul, Capete după acrostih, în Filocalia VII, traducere din grecește, introducere și note de pr. prof. dr. Dumitru Stăniloae, Editura Humanitas, București, 2007, p. 123)

Citiți și: Plăcerea trupească nu e plăcere