O singură lacrimă, un singur suspin sau părere de rău în fața lui Dumnezeu este de ajuns pentru a primi iertare deplină pentru orice păcat imaginabil. Dar pe deasupra trebuie ca noi înșine să fim conștienți de păcat și să-l destăinuim înaintea Domnului iertător.

Aici ne ajută mărturisirea. Ne obligăm la cercetarea sinelui, la găsirea cuvintelor cu care să ne destăinuim cele mai ascunse focare de infecție și fără grijă să ne dezvăluim răutatea.

Recunoașterea păcatelor se face în fața lui Hristos Însuși cu întreaga Biserică drept martor, sprijin și ajutor, în persoana preotului. De aceea nu se intră în amănunte: nu este importantă descrierea faptelor, ci izvorul răului din interior.

(Tito Colliander, Credința și trăirea ortodoxiei, traducere de Părintele Dan Bădulescu, Editura Scara, București, 2002, p. 50)