Încrederea e o șosea cu două sensuri – este posibilitatea de a împărtăși cuiva sentimentele tale și de a fi totodată convins că respectivul nu o sa te rănească, nu o să folosească în dauna ta informația primită. Încrederea mai înseamnă și că nici tu nu vei răni sufletul celui ce și-l deschide în fața ta. De obicei, în una și aceeași persoană se îmbină bine ambele însușiri: capacitatea de a fi încrezător și cea de a fi demn de încredere.

Relațiile construite pe încredere sunt relații oneste. În relațiile de acest gen oamenii spun ceea ce gândesc și gândesc chiar ceea ce spun. Dacă ai o relație de încredere cu cineva, poți să-i întinzi mâna cu îndrăzneală și să întâmpini mâna prietenului. Totodată, simți nu încurcătură și stinghereală, ci că ai pe cine te baza.

Încrederea se statornicește între oameni care niciodată nu-i cauzează suferințe în mod intenționat partenerului. Dacă se întâmplă să-l răniți, trebuie să faceți totul ca asta să nu se mai repete. Câteodată nu știm ce poate provoca durere, dar într-o astfel de situație e important să spunem: „Știi, mă doare mult când spui că...” și să auzim de la partener: „Foarte bine că ai zis asta. lartă-mă! Nu am vrut să te supăr. O să mă străduiesc ca de acum înainte să nu se mai întâmple așa ceva.”

Încrederea înseamnă libertatea de a fi tu însuți și convingerea că nu vei fi condamnat. Firește, de vreme ce acesta e un proces bilateral, și partenerul trebuie să poată fi el însuși. Aceasta este, de altfel, o stare minunată, plină de bucurie. Cât de aproape este asta de porunca biblică: Nu judecați, ca să nu fiți judecați (Matei 7, 1)...

Încrederea înseamnă stabilitate a relației, înseamnă că poți să nu te îndoiești de celălalt, de relația voastră. Asta înseamnă că mâine te poți baza pe el la fel cum te-ai bazat ieri. Apare posibilitatea de a-ți face planuri de viață. Cu cât este mai normală viața, cu atât se pretează mai bine la planificare, inclusiv pe termen lung. Asta nu înseamnă că nu sunt posibile nici un fel de schimbări de plan, nici un fel de abateri de la el, dar urmarea planului, stabilirea obiectivelor, viziunea unei perspective dau senzația că viața e sub controlul tău, îți întăresc încrederea de sine, și atunci este prezent mereu sentimentul stabilității – una dintre pietrele unghiulare ale supraviețuirii.

(Valentina Moskalenko, Cum să fii fericită în dragoste și căsătorie, Editura Sophia, București, 2017, pp. 61-63)

*Cartea se adresează femeilor care au dificultăți în a se raporta corect la iubire și relația cu un bărbat. Cu toate acestea, fiecare se poate regăsi într-o măsură mai mică sau mai mare și are ceva de învățat din ea.

Îți mai recomandăm și: Încrederea reciprocă, ingredient important într-o relație de durată (II)

„Întotdeauna o să avem încredere unul în celălalt, imediat și pentru totdeauna” – mit sau adevăr?