Să fii pregătit să primești tot felul de disprețuiri și jigniri, osândiri și ocări din partea tuturor, chiar și de la cei de la care nu te aștepți. Să te consideri pe tine însuți vrednic de ele și să le primești pe toate cu mulțumire și cu bucurie. Să rabzi orice osteneală și mâhnire și primejdie ce vine din partea demonilor, ca unul ce ai împlinit voia lor. Și să rabzi cu bărbăție lipsirea celor de trebuință, întâmplările neplăcute și amărăciunile vieții. Să rabzi, având încredere în Dumnezeu, chiar și lipsa hranei tale zilnice, care în câteva ceasuri devine gunoi. Iar toate acestea să le rabzi de bunăvoie, punându-ți nădejdea în Dumnezeu și neașteptând de la altcineva izbăvirea sau mângâierea.

Căci orice ajutor venit din partea oamenilor se dă în urma luminării și povățuirii celei de la Dumnezeu. Lasă, așadar, toată grija ta la Dumnezeu și în toate greutățile tale osândește-te pe tine însuți, spunându-ți că tu ești pricina tuturor relelor, ca unul ce ai mâncat din rodul oprit al pomului și ai căpătat astfel felurite patimi. Primește, așadar, acum cu mulțumire amărăciunile, care te vor scoate din moleșeala ta și care te vor face să te îndulcești de harul lui Dumnezeu.

(Sfântul Isaac Sirul, cel de Dumnezeu-insuflat, Despre ispite, întristări, dureri și răbdare, Editura Evanghelismos, București, 2007, pp. 47-48)