Încrederea reciprocă, ingredient important într-o relație de durată – partea a-II-a

Dacă îți este greu să ai relații de încredere, nu te grăbi să spui: „Este vina mea.” Să știi că tuturor le vine greu. Primul pas în depășirea dificultăților este cel de a sta și a discuta cu celălalt de la suflet la suflet. Despre ce? Despre faptul că îți este greu să ai încredere în alții, să analizezi de ce anume îți este greu. Principalul este să cădeți de acord că spre încredere merită să tinzi. Așadar, scopul a fost fixat. Înaintează spre el împreună cu prietenul tău, fără să te grăbești, pas cu pas.

Încrederea înseamnă stabilitate a relației, înseamnă că poți să nu te îndoiești de celălalt, de relația voastră. Asta înseamnă că mâine te poți baza pe el la fel cum te-ai bazat ieri. Apare posibilitatea de a-ți face planuri de viață. Cu cât este mai normală viața, cu atât se pretează mai bine la planificare, inclusiv pe termen lung.

Un tânăr care a crescut într-o familie haotică, unde singura trăsătură constantă a vieții familiale era nestatornicia și imprevizibilitatea comportamentului ambilor părinți, nu putea deloc să fie de acord cu năzuința prietenei lui de a-și stabili obiective în viață și de a înainta spre ele. Lui i se părea că asta e ceva plicticos. După părerea lui, simți plinătatea vieții doar când te ia prin surprindere o criză cât de mică – mobilizare instantanee a tuturor forțelor omului, senzații intense, evenimente dramatice! În mod inconștient, el tindea iar și iar să repete scenariul pe care l-au jucat de atâtea ori părinții lui. Unor asemenea oameni, care au crescut în familii haotice, le este greu să se învețe cu o viață stabilă, le este greu să accepte năzuința spre stabilitate a celuilalt.

Acum, fiecare atribuie conceptului de „încredere” și înțelesuri proprii – dar orice ar însemna pentru tine, personal, încrederea, ea nu se obține niciodată cu ușurință. Și dacă îți este greu să ai relații de încredere, nu te grăbi să spui: „Este vina mea.” Să știi că tuturor le vine greu.

Primul pas în depășirea acestor dificultăți este cel de a sta și a discuta cu celălalt de la suflet la suflet. Despre ce? Despre faptul că îți este greu să ai încredere în alții, să analizezi de ce anume îți este greu. Principalul este să cădeți de acord că spre încredere merită să tinzi. Așadar, scopul a fost fixat. Înaintează spre el împreună cu prietenul tău, fără să te grăbești, pas cu pas.

Odată discutam cu un grup tema: „Ce este pentru voi încrederea și cum puteți ajunge la ea?” Din spusele participanților a reieșit că pentru ei încrederea este un sentiment legat de următoarele concepte: siguranță, apropiere, ușurare, temeinicie, căldură, seninătate, lipsă de ambiguitate, împăcare, eliberare, statornicie a existenței. Poți adăuga și tu propriile gânduri, propria percepție a încrederii.

Gradul de încredere al omului depinde de experiența lui anterioară. Formarea încrederii constă tocmai în a-ți învinge experiența negativă anterioară și a începe să acumulezi o experiență diametral opusă. Deficitul de încredere dă naștere unui deficit și mai mare. Pentru ca relația să se dezvolte trebuie însă să fii și tu demn de încredere – și dacă vrei să-ți întrebi cu indignare partenerul: „Cum, n-ai încredere în mine?”, uită-te mai întâi la tine însăți: nu cumva ai dat prilej?

(Valentina Moskalenko, Cum să fii fericită în dragoste și căsătorie, Editura Sophia, București, 2017, pp. 63-65)

*Cartea se adresează femeilor care au dificultăți în a se raporta corect la iubire și relația cu un bărbat. Cu toate acestea, fiecare se poate regăsi într-o măsură mai mică sau mai mare și are ceva de învățat din ea.

Îți mai recomandăm și: Încrederea reciprocă, ingredient important într-o relație de durată – partea I

„Întotdeauna o să avem încredere unul în celălalt, imediat și pentru totdeauna” – mit sau adevăr?

De la același autor

Ultimele din categorie